2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. ♦ Fig. Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. – Cf. bg. močilo.

MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. ♦ Fig. Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. – Cf. bg. močilo.

mocirlă sf [At: N. TEST (1648), 188v/33 /V: (înv) ~cerlă, (reg) ~cior~, morcilă, mohâr~, cirlă / Pl: ~le / E: ns cf moceră, moceriță, bg мочило] 1 Apă stătătoare de mică întindere, provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi Si: smârc. 2 Loc mlăștinos, noroios. 3 Noroi. 4 (Fig) Decădere morală. 5 (Fig) Corupție. 6 (Fig) Mediu decăzut din punct de vedere moral Vz cloacă. 7 (Rar) Om decăzut din punct de vedere moral. 8 Pastă subțire obținută din apă, din pământ galben și din băligar, cu care se înmoaie rădăcinile plantelor înainte de plantare. 9 (Reg) Muruială care servește la construirea pereților caselor țărănești. 10 (Mol) Negură. 11 (Mol) Pâclă. 12 (Reg) Burniță.

MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. 1. Întindere (mică) de apă stătătoare, plină de mîl. Chemă rațele, care-i răspunseră din mocirlă. SADOVEANU, P. M. 42. Porcii... căzură toți în mocirla răcoroasă. GALACTION, O. I 296. Mistreți dau năvală prin leasă și prin mocirlă. ODOBESCU, S. III ♦ Noroi mare, adînc. Oraș înecat în mocirlă dintr-un capăt la altul. GHICA, S. 243. 2. Fig. Stare de decădere morală, în care domnește, necinstea, obscurantismul, viciul; josnicie. Trebuia să mă ridic din mocirla în care căzusem. CAMIL PETRESCU, T. II 243.

MOCÍRLĂ ~e f. 1) Apă stătătoare plină de mâl și noroi. 2) fig. Mediu social viciat; mlaștină. /cf. bulg. moțilo

mocirlă f. baltă noroioasă. [Pol. MOCZYLA].

mocírlă f., pl. e (pol. moczydlo, rut. močilo, topilă [ca povirlă-povidlă]; ceh. močištĕ, cîmpie umedă [rom. Moștiștea, lac și vale în Ilf.], bg. močurlak, loc mocirlos, d. vsl. moča, baltă, mocirlă, močiti, a uda, moknonti, a se uda; ung. mocsár, macsár, mocirlă. V. mocnesc, moștină). Baltă noroĭoasă, loc plin de noroĭ. Fig. Situațiune josnică, stare decăzută: în ce mocirlă se tăvălește! – Și măcĭurlă (Bas.). V. smîrc.

mociorlă sf vz mocirlă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mocírlă s. f., g.-d. art. mocírlei; pl. mocírle

mocírlă s. f., g.-d. art. mocírlei; pl. mocírle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOCÍRLĂ s. v. ceață, negură, pâclă.

MOCÍRLĂ s. 1. v. mlaștină. 2. v. noroi.

MOCIRLĂ s. 1. (GEOGR.) băltoacă, mlaștină, smîrc, (rar) băltac, (pop.) rovină, (înv. și reg.) băltiș, (reg.) bahnă, băhniș, bulhac, mlacă, mlașniță, molastină, rît, tălbăriță, tău, (prin Munt.) balhui, (prin Ban.) bară, (prin Bucov.) bălăștioagă, (prin Mold.) bîlc, (Transilv. și Mold.) mărghilă, (Mold., Bucov. și Transilv.) ploștină, (înv.) batac, băltină, paludă, piștelniță. (S-a înecat într-o ~.) 2. mîl, nămol, noroi, (rar) noroială, (înv. și reg.) moceriță, (reg.) glod, mocioarcă, năglod, nămală, pahnă, tău, tină, (prin Transilv. și Maram.) moceră. (~ formată pe drum.)

mocirlă s. v. CEAȚĂ. NEGURĂ. PÎCLĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOCIRLĂ, Vlad (16 B V 426), < subst.; cf. și Mociran, b. (Mar) < Mocira sau din Mociar ss., + suf. -an; cf. blg. мoчyp „mlaștină”; cf. Mociorniță < subst. (băltoacă).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se înfunda în noroi / în mocirlă expr. 1. a duce o viață din ce în ce mai imorală; a fi depravat / destrăbălat. 2. a se compromite. 3. a se întovărăși cu persoane decăzute, a intra într-un mediu degradant.

Intrare: Mocirlă
Mocirlă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mocirlă
Intrare: mocirlă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocirlă
  • mocirla
plural
  • mocirle
  • mocirlele
genitiv-dativ singular
  • mocirle
  • mocirlei
plural
  • mocirle
  • mocirlelor
vocativ singular
plural