2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. ♦ Fig. Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. – Cf. bg. močilo.

MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. ♦ Fig. Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. – Cf. bg. močilo.

mocirlă sf [At: N. TEST (1648), 188v/33 /V: (înv) ~cerlă, (reg) ~cior~, morcilă, mohâr~, cirlă / Pl: ~le / E: ns cf moceră, moceriță, bg мочило] 1 Apă stătătoare de mică întindere, provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi Si: smârc. 2 Loc mlăștinos, noroios. 3 Noroi. 4 (Fig) Decădere morală. 5 (Fig) Corupție. 6 (Fig) Mediu decăzut din punct de vedere moral Vz cloacă. 7 (Rar) Om decăzut din punct de vedere moral. 8 Pastă subțire obținută din apă, din pământ galben și din băligar, cu care se înmoaie rădăcinile plantelor înainte de plantare. 9 (Reg) Muruială care servește la construirea pereților caselor țărănești. 10 (Mol) Negură. 11 (Mol) Pâclă. 12 (Reg) Burniță.

MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. 1. Întindere (mică) de apă stătătoare, plină de mîl. Chemă rațele, care-i răspunseră din mocirlă. SADOVEANU, P. M. 42. Porcii... căzură toți în mocirla răcoroasă. GALACTION, O. I 296. Mistreți dau năvală prin leasă și prin mocirlă. ODOBESCU, S. III 110. ♦ Noroi mare, adînc. Oraș înecat în mocirlă dintr-un capăt la altul. GHICA, S. 243. 2. Fig. Stare de decădere morală, în care domnește, necinstea, obscurantismul, viciul; josnicie. Trebuia să mă ridic din mocirla în care căzusem. CAMIL PETRESCU, T. II 243.

MOCÍRLĂ ~e f. 1) Apă stătătoare plină de mâl și noroi. 2) fig. Mediu social viciat; mlaștină. /cf. bulg. moțilo

mocirlă f. baltă noroioasă. [Pol. MOCZYLA].

mocírlă f., pl. e (pol. moczydlo, rut. močilo, topilă [ca povirlă-povidlă]; ceh. močištĕ, cîmpie umedă [rom. Moștiștea, lac și vale în Ilf.], bg. močurlak, loc mocirlos, d. vsl. moča, baltă, mocirlă, močiti, a uda, moknonti, a se uda; ung. mocsár, macsár, mocirlă. V. mocnesc, moștină). Baltă noroĭoasă, loc plin de noroĭ. Fig. Situațiune josnică, stare decăzută: în ce mocirlă se tăvălește! – Și măcĭurlă (Bas.). V. smîrc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mocirlă s. f., g.-d. art. mocirlei; pl. mocirle

mocírlă s. f., g.-d. art. mocírlei; pl. mocírle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOCÍRLĂ s. v. ceață, negură, pâclă.

MOCÍRLĂ s. 1. v. mlaștină. 2. v. noroi.

MOCIRLĂ s. 1. (GEOGR.) băltoacă, mlaștină, smîrc, (rar) băltac, (pop.) rovină, (înv. și reg.) băltiș, (reg.) bahnă, băhniș, bulhac, mlacă, mlașniță, molastină, rît, tălbăriță, tău, (prin Munt.) balhui, (prin Ban.) bară, (prin Bucov.) bălăștioagă, (prin Mold.) bîlc, (Transilv. și Mold.) mărghilă, (Mold., Bucov. și Transilv.) ploștină, (înv.) batac, băltină, paludă, piștelniță. (S-a înecat într-o ~.) 2. mîl, nămol, noroi, (rar) noroială, (înv. și reg.) moceriță, (reg.) glod, mocioarcă, năglod, nămală, pahnă, tău, tină, (prin Transilv. și Maram.) moceră. (~ formată pe drum.)

mocirlă s. v. CEAȚĂ. NEGURĂ. PÎCLĂ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOCIRLĂ, Vlad (16 B V 426), < subst.; cf. și Mociran, b. (Mar) < Mocira sau din Mociar ss., + suf. -an; cf. blg. мoчyp „mlaștină”; cf. Mociorniță < subst. (băltoacă).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se înfunda în noroi / în mocirlă expr. 1. a duce o viață din ce în ce mai imorală; a fi depravat / destrăbălat. 2. a se compromite. 3. a se întovărăși cu persoane decăzute, a intra într-un mediu degradant.

Intrare: mocirlă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocirlă
  • mocirla
plural
  • mocirle
  • mocirlele
genitiv-dativ singular
  • mocirle
  • mocirlei
plural
  • mocirle
  • mocirlelor
vocativ singular
plural
Intrare: Mocirlă
Mocirlă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mocirlă
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mocirlă, mocirlesubstantiv feminin

  • 1. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Chemă rațele, care-i răspunseră din mocirlă. SADOVEANU, P. M. 42. DLRLC
    • format_quote Porcii... căzură toți în mocirla răcoroasă. GALACTION, O. I 296. DLRLC
    • format_quote Mistreți dau năvală prin leasă și prin mocirlă. ODOBESCU, S. III 110. DLRLC
    • format_quote Oraș înecat în mocirlă dintr-un capăt la altul. GHICA, S. 243. DLRLC
    • 1.1. figurat Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: josnicie
      • format_quote Trebuia să mă ridic din mocirla în care căzusem. CAMIL PETRESCU, T. II 243. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.