2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

MITUIRE, mituiri, s. f. Acțiunea de a mitui și rezultatul ei; mituială. [Pr.: -tu-i-] – V. mitui.

MITUIRE, mituiri, s. f. Acțiunea de a mitui și rezultatul ei; mituială. [Pr.: -tu-i-] – V. mitui.

MIȚUIRE, mițuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a mițui și rezultatul ei; mițuială, mițuit. [Pr.: -țu-i-] – V. mițui.

mituire sf [At: GHICA, A. 627 / Pl: ~ri / E: mitui] 1-4 (Dare sau) luare de mită (1-2) Si: (înv) mituială (1-4).

mițuire sf [At: H XVII, 392 / Pl: ~iri / E: mițui] 1 Mițuială (1). 2 (Gmț) Păruială. corectat(ă)

MIȚUIRE, mițuiri, s. f. Acțiunea de a mițui și rezultatul ei; mițuială, mițuit. [Pr.: -țu-i-] – V. mițui.

MITUIRE s. f. Acțiunea de a mitui; dare (sau luare) de mită. A trimis acea scrisoare... cerînd să se cerceteze Bolliac ca să nu rămîie asupra sa bănuiala de mituire. GHICA, A. 627.

Ortografice DOOM

mituire s. f., g.-d. art. mituirii; pl. mituiri

mițuire (pop.) s. f., g.-d. art. mițuirii; pl. mițuiri

mituire s. f., g.-d. art. mituirii; pl. mituiri

mițuire (pop.) s. f., g.-d. art. mițuirii; pl. mițuiri

mituire s. f., g.-d. art. mituirii; pl. mituiri

mițuire s. f., g.-d. art. mițuirii; pl. mițuiri

Sinonime

MITUIRE s. mituială, șperțuială, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)

mituire s.f. mituială, <fam.> sfănțuială, sfănțuire, șperț. șperțuială, <înv.> rușfetărie, <fig.> ungere. Mituirea unei persoane publice este un fapt reprobabil.

MITUIRE s. mituială, șperțuială, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)

Tezaur

MITUÍRE s. f. Acțiunea de a m i t u i; dare (sau luare) de mită (I); (învechit) mituială. Să nu rămlie asupra sa bănuială de mituire. GHICA, A. 627, cf. BARCIANU, ALEXI. W. - Pl.: mituiri. – V. mitui.

MIȚUÍRE s. f. Acțiunea de a m i ț u i; mițuialî, mițuit. Mițuirea mieilor. H XVII, Cf. GR. S. VI, 59. Tunderea mieilor se numește mițuire. CHEST. V 168/53 supl. - Pl.: mițuiri. – V. mițui.

Intrare: mituire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mituire
  • mituirea
plural
  • mituiri
  • mituirile
genitiv-dativ singular
  • mituiri
  • mituirii
plural
  • mituiri
  • mituirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mițuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mițuire
  • mițuirea
plural
  • mițuiri
  • mițuirile
genitiv-dativ singular
  • mițuiri
  • mițuirii
plural
  • mițuiri
  • mițuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mituire, mituirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi mitui DEX '98 DEX '09

mițuire, mițuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi mițui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.