opțiuni
  • info

9 definiții pentru mițuit (s.n.)

Explicative DEX

MIȚUIT s. n. (Pop.) Mițuire. [Pr.: -țu-it] – V. mițui.

mițuit sn [At: TEODORESCU, P. P. 592 / V: (reg) mițăit sn / E: mițui] 1 Mițuială (1). 2 (Gmț) Păruială.

MIȚUIT s. n. Mițuire. [Pr.: -țu-it] – V. mițui.

MIȚUIT s. n. (Rar) Acțiunea de a mițui; mițuială. Să-l prinză, cînd o putea, Cam la capul Plaiului... pe calea vornicului în vremea mițuitului. TEODORESCU, P. P. 592.

mițăit sn vz mițuit

Ortografice DOOM

mițuit (pop.) s. n.

mițuit (pop.) s. n.

mițuit s. n.

Tezaur

MIȚUÍT s. n. Mițuire. Cf. DDRF. Să-l cînd o putea. . . -N vremea mițuitului. TEODORESCU, P. I. 592. Nici Ispasul n-a venit, mițuit a ieșit, PAMFILE, C. Ț. 53. Foarfeci în mînă lua, După mițuit pleca. GEORGESCU-TISTU, B. 55. - Și: (regional) mițăit s. n. PAMFILE. V. mițui..

Intrare: mițuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mițuit
  • mițuitul
  • mițuitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mițuit
  • mițuitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
mițăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mițuitsubstantiv neutru

  • 1. popular Mițuială, mițuire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mițuială mițuire
    • format_quote Să-l prinză, cînd o putea, Cam la capul Plaiului... pe calea vornicului în vremea mițuitului. TEODORESCU, P. P. 592. DLRLC
etimologie:
  • vezi mițui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.