9 definiții pentru mițuit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIȚUIT s. n. (Pop.) Mițuire. [Pr.: -țu-it] – V. mițui.

mițuit sn [At: TEODORESCU, P. P. 592 / V: (reg) mițăit sn / E: mițui] 1 Mițuială (1). 2 (Gmț) Păruială.

MIȚUIT s. n. Mițuire. [Pr.: -țu-it] – V. mițui.

MIȚUIT s. n. (Rar) Acțiunea de a mițui; mițuială. Să-l prinză, cînd o putea, Cam la capul Plaiului... pe calea vornicului în vremea mițuitului. TEODORESCU, P. P. 592.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIȚUÍT s. n. Mițuire. Cf. DDRF. Să-l cînd o putea. . . -N vremea mițuitului. TEODORESCU, P. I. 592. Nici Ispasul n-a venit, mițuit a ieșit, PAMFILE, C. Ț. 53. Foarfeci în mînă lua, După mițuit pleca. GEORGESCU-TISTU, B. 55. - Și: (regional) mițăit s. n. PAMFILE. V. mițui..

Intrare: mițuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mițuit
  • mițuitul
  • mițuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mițuit
  • mițuitului
plural
vocativ singular
plural
mițăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mițuitsubstantiv neutru

  • 1. popular Mițuială, mițuire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să-l prinză, cînd o putea, Cam la capul Plaiului... pe calea vornicului în vremea mițuitului. TEODORESCU, P. P. 592. DLRLC
etimologie:
  • vezi mițui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.