9 definiții pentru mițuit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIȚUIT s. n. (Pop.) Mițuire. [Pr.: -țu-it] – V. mițui.
mițuit sn [At: TEODORESCU, P. P. 592 / V: (reg) mițăit sn / E: mițui] 1 Mițuială (1). 2 (Gmț) Păruială.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIȚUIT s. n. Mițuire. [Pr.: -țu-it] – V. mițui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIȚUIT s. n. (Rar) Acțiunea de a mițui; mițuială. Să-l prinză, cînd o putea, Cam la capul Plaiului... pe calea vornicului în vremea mițuitului. TEODORESCU, P. P. 592.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mițăit sn vz mițuit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mițuit (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mițuit (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mițuit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIȚUÍT s. n. Mițuire. Cf. DDRF. Să-l cînd o putea. . . -N vremea mițuitului. TEODORESCU, P. I. 592. Nici Ispasul n-a venit, mițuit a ieșit, PAMFILE, C. Ț. 53. Foarfeci în mînă lua, După mițuit pleca. GEORGESCU-TISTU, B. 55. - Și: (regional) mițăit s. n. PAMFILE. V. mițui..
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mițuitsubstantiv neutru
-
- Să-l prinză, cînd o putea, Cam la capul Plaiului... pe calea vornicului în vremea mițuitului. TEODORESCU, P. P. 592. DLRLC
-
etimologie:
- mițui DEX '98 DEX '09