2 intrări

29 de definiții

din care

Explicative DEX

MISTIFICARE, mistificări, s. f. Acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; înșelare, înșelătorie; p. ext. falsificare a adevărului; mistificație. – V. mistifica.

MISTIFICARE, mistificări, s. f. Acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; înșelare, înșelătorie; p. ext. falsificare a adevărului; mistificație. – V. mistifica.

mistificare sf [At: NEGRUZZI, S. VI, 246 / Pl: ~cări / E: mistifica] 1 Înșelare. 2 Denaturare a realității.

MISTIFICARE, mistificări, s. f. Acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; falsificare. M-am gîndit: n-o fi o mistificare a ta ca să-mi faci o surpriză? BASSARABESCU, S. N. 145.

MISTIFICARE s.f. Acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; înșelătorie, păcăleală, denaturare; mistificație. [< mistifica].

MISTIFICA, mistific, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare.

MISTIFICA, mistific, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare.

mistifica vt [At: NEGULICI / Pzi: mistific, (îvr) ~chez / E: fr mystifier, it mistificare] 1 A induce în eroare, de obicei abuzând de calitatea sa Si: a înșela. 2 A denatura realitatea.

MISTIFICA, mistific, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela, p. ext. a falsifica. Ei, vedeți cum v-am mistificat, eu știu foarte bine pe d-l Dan și sînt unul din cei mai pasionați admiratori ai talentului lui. VLAHUȚĂ, O. AL. II 41.

MISTIFICA vb. I. tr. A denatura adevărul; a înșela, a păcăli: (p. ext.) a falsifica. [P.i. mistific, 3,6 -că. / cf. fr. mystifier, it. mistificare].

MISTIFICA vb. tr. a denatura, a contraface adevărul; a înșela; a falsifica. (< fr. mystifier, it. mistificare)

A MISTIFICA mistific tranz. 1) (fapte, adevăruri etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca veritabil; a prezenta într-o lumină seducătoare, dar falsă. 2) (persoane) A induce în eroare; a face să ia un adevăr drept neadevăr (recurgând la diferite mijloace necinstite); a înșela; a amăgi; a păcăli. /<fr. mystifier, it. mistificare

mistificà v. a abuza de credulitatea cuiva spre a-l amăgi.

*mistífic, a v. tr. (d. mistic și fic ca în edi-fic; fr. mystifier, it. mistichificare). Abuzez de credulitate, înșel.

Ortografice DOOM

mistificare s. f., g.-d. art. mistificării; pl. mistificări

mistificare s. f., g.-d. art. mistificării; pl. mistificări

mistificare s. f., g.-d. art. mistificării; pl. mistificări

mistifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mistific, 2 sg. mistifici, 3 mistifică; conj. prez. 1 sg. să mistific, 3 să mistifice

mistifica (a ~) vb., ind. prez. 3 mistifică

mistifica vb., ind. prez. 1 sg. mistific, 3 sg. și pl. mistifică

mistifica (ind. prez. 3 sg. și pl. mistifică)

Sinonime

MISTIFICARE s. v. denaturare.

MISTIFICARE s. v. înșelăciune, înșelătorie.

MISTIFICARE s. alterare, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificare, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ sensului celor spuse de cineva.)

mistificare s. v. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE.

MISTIFICA vb. v. denatura.

MISTIFICA vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

mistifica vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

MISTIFICA vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

Tezaur

MISTIFICÁRE s. f. Acțiunea de a m i s t i f i c a și rezultatul ei; înșelare (a cuiva), denaturare, falsificare (a adevărului), mistificație, înșelăciune. Trebuie să fie o mistificare sau un vis rău.. . Adela, iubita sufletului meu, tu nu mă poți trăda ! NEGRUZZI, S. VI, 246, cf. COSTINESCU. Păcat numai că tot strigătul acesta este o mistificare a opiniei publice. MAIORESCU, CR. I, 354, cf. 211, DDRF, ALEXI, W. ți-a venit azi un bilet. . . Ana îți dă o întîlnire la 9 astâ- seară. . . M-am gîndit: n-o fi o mistificare a ta ca să-mi faci o surpriză? BASSARABESCU, S. N. 145, cf. KLOPȘTOCK, F. 260, CONTEMP. 1953, nr. 369, 4/4. - Pl.: mistificări. – V. mistifica.

MISTIFICA vb. I. T r a n z. A induce în eroare, a înșela (pe cineva, de obicei abuzînd de calitatea sa); (astăzi în special) a denatura, a falsifica (realitatea, adevărul). Cf. NEGULICI. După o mică reflesiune, crezînd că germanul voiește să mă mistifieze, Îi zisei.. . FILIMON, O. II, 164. Am mistificat atunci opiniunea publică, MAIORESCU, D. i, 554. Avînd cineva inspirație, poate minți și mistifica pe altul in orice zi peste an. CARAGIALE, O. I, 250. Ei, vedeți cum v-am mistificat? VLAHUȚĂ, O. A. III, 41, cf. ȘĂINEANU, D.U., CADE, SCRIBAN, D., DM. ◊ A b s o l. Poate vor socoti că minte, că mistifică. PETRESCU, O. P. I, 111. – Prez. ind.: mistific și (învechit, rar) mistificez. – Din fr. mystifier, it. mistificare.

Intrare: mistificare
mistificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistificare
  • mistificarea
plural
  • mistificări
  • mistificările
genitiv-dativ singular
  • mistificări
  • mistificării
plural
  • mistificări
  • mistificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mistifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mistifica
  • mistificare
  • mistificat
  • mistificatu‑
  • mistificând
  • mistificându‑
singular plural
  • mistifică
  • mistificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mistific
(să)
  • mistific
  • mistificam
  • mistificai
  • mistificasem
a II-a (tu)
  • mistifici
(să)
  • mistifici
  • mistificai
  • mistificași
  • mistificaseși
a III-a (el, ea)
  • mistifică
(să)
  • mistifice
  • mistifica
  • mistifică
  • mistificase
plural I (noi)
  • mistificăm
(să)
  • mistificăm
  • mistificam
  • mistificarăm
  • mistificaserăm
  • mistificasem
a II-a (voi)
  • mistificați
(să)
  • mistificați
  • mistificați
  • mistificarăți
  • mistificaserăți
  • mistificaseți
a III-a (ei, ele)
  • mistifică
(să)
  • mistifice
  • mistificau
  • mistifica
  • mistificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mistificare, mistificărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi mistifica DEX '09 DEX '98 DN

mistifica, mistificverb

  • 1. A induce în eroare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ei, vedeți cum v-am mistificat, eu știu foarte bine pe d-l Dan și sînt unul din cei mai pasionați admiratori ai talentului lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.