14 definiții pentru misticism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

misticism sn [At: BĂLCESCU, M. V. 392 / Pl: (rar) ~e / E: fr mysticisme] 1 Formă a concepției despre lume, de natură religioasă, care propagă credința în existența unor forțe supranaturale și posibilitatea unui contact direct cu ele prin revelație, intuiție, extaz etc. Si: (rar) misticitate. 2 Stare de spirit specifică misticului (6) sau apropiată de cea a misticului (6).

MISTICÍSM, misticisme, s. n. Totalitatea atitudinilor și învățămintelor care rezultă din afirmația că realitatea autentică este inaccesibilă conștiinței și poate fi pătrunsă doar prin metode intuitiv-extatice; misticitate. ♦ Stare de spirit specifică misticului (2). – Din fr. mysticisme.

MISTICÍSM s. n. Credință în existența unor forțe supranaturale și în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forțe (prin revelație, intuiție, extaz); misticitate. ♦ Stare de spirit specifică misticului (2). – Din fr. mysticisme.

MISTICÍSM s. n. Formă a concepției idealiste religioase despre lume, care propagă credința în existența unor forțe supranaturale. Misticism, egoism, efecte de formă, subiecte luate de prin nouri, – iată decadentismul. IONESCU-RION, C. 108. Misticismul este totdeauna fatal popoarelor. BOLLIAC, O. 259.

MISTICÍSM s.n. Concepție teologică-idealistă asupra lumii, la baza căreia stă credința în existența unor forțe supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelație, intuiție, extaz; mistică. ♦ Comportament, atitudine psihică, concepție specifică misticilor. [Cf. fr. mysticisme, rus. mistițizm].

MISTICÍSM s. n. concepție ideologico-idealistă asupra lumii, la baza căreia stă credința în existența unor forțe supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelație, intuiție, extaz; mistică. (< fr. mysticisme)

MISTICÍSM n. Credință despre existența unor forțe supranaturale cu care omul ar comunica prin revelație și extaz. /<fr. mysticisme

misticism n. doctrină, dispozițiune de a admite comunicațiuni extraordinare între om și divinitate.

*misticízm n. (d. mistic). O doctrină filosofică și religioasă după care perfecțiunea consistă într’un fel de contemplațiune care merge pînă la extaz și-l unește misterios pe om cu Dumnezeŭ. Caracteru omuluĭ mistic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

misticísm s. n., (practici mistice) pl. misticísme

misticísm s. n., (practici mistice) pl. misticísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MISTICÍSM s. 1. (rar) misticitate. 2. v. mistică.

MISTICISM s. (rar) misticitate.

Intrare: misticism
misticism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • misticism
  • misticismul
  • misticismu‑
plural
  • misticisme
  • misticismele
genitiv-dativ singular
  • misticism
  • misticismului
plural
  • misticisme
  • misticismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)