MISTICISM s. n. Formă a concepției idealiste despre lume, de natură religioasă, care propagă credința în existența unor forțe supranaturale și posibilitatea unui contact direct cu aceste forțe prin revelație, intuiție, extaz etc.; (rar) misticitate. Spiritul de superstiție și de misticism . . . merse pînă a crede că și schimbarea portului. . . fusese un semn rău. BĂLCESCU, M. V. 392. Misticismul este totdeauna fatal popoarelor. BOLLIAC, O. 259, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., GHEREA, ST. CR. II, 313. Misticism, egoism, efecte de formă, subiecte luate de prin nouri – iată decadentismul. IONESCU-RION, C. 108, cf. DDRF, ALEXI, W. Un presimțămînt de un misticism ucigător se înghesuie între păreți. KLOPȘTOCK, F. 326. Un ideal pur uman, care-și găsise expresia cea mai desăvîrșită în arta și literatura antică, înlocuiește misticismul medieval. OȚETEA, R. 21. Toată pestrița desfășurare a cubismului, dadaismului. . . cu iz de putreziciune și misticism. . . s-a potolit. CONTEMP. 1949, nr. 164, 8/1. Misticismul, vitalismul. . . îl lasă rece. RALEA, S. T. III, 128, cf. II, 84. Împămîntenise în rîndurile unor tineri cu înclinații huliganice misticismul său de mediocră proveniență germanică. BENIUC, M. C. I, 313. Anii de dezvoltare socialistă a țării noastre au fost marcați de succese și în combaterea prejudecăților și a misticismului. cf 1961, nr. 1, 16. ♦ Stare de spirit specifică misticului (3) sau apropiată de cea a misticului. Nu simțeam în ei nici un misticism. GALACTION, O. 17. În tihna aceasta a misticismului său veneau să-l înțepe amintiri. SADOVEANU, O. IX, 168. - Pl.: (rar) misticisme. H. LOVINESCU, C. S. 39. – Din fr. mysticisme.