misticism sn [At: BĂLCESCU, M. V. 392 / Pl: (rar) ~e / E: fr mysticisme] 1 Formă a concepției despre lume, de natură religioasă, care propagă credința în existența unor forțe supranaturale și posibilitatea unui contact direct cu ele prin revelație, intuiție, extaz etc. Si: (rar) misticitate. 2 Stare de spirit specifică misticului (6) sau apropiată de cea a misticului (6).