24 de definiții pentru misiune / misie misie (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISIÚNE, misiuni, s. f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într-o țară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegație. ◊ Misiune diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică cu grad de ambasadă sau de legație, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotențiar. 3. Acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă; (cu sens colectiv) preoți trimiși într-o astfel de acțiune; p. ext. numele centrului religios de misiune (3). 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-.Var.: (înv., 1) mísie s. f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis.

misiune sf [At: IORGOVICI, O. 52/1 / V: (asr) misie / P: -si-u~ / Pl: ~ni / E: lat missio, -onis, fr mission, it missione, rs миссия] 1 Însărcinare sau împuternicire dată cuiva, sau pe care și-o atribuie singur, într-un anumit scop. 2 Slujbă. 3 Grup de persoane oficiale trimis într-o țară străină cu un scop special, de obicei diplomatic Vz delegație. 4 (Îs) ~ diplomatică Reprezentanță diplomatică a unui stat, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotențiar. 5 Acțiune de propagare a religiei creștine, mai ales catolice, în țări cu altă religie dominantă. 6 Instituție religioasă prin care se propagă creștinismul în țări cu altă religie dominantă. 7 Local în care se află misiunea (6). 8 (îf misie) Indemnizație bănească ce se acorda ofițerilor, funcționarilor etc. trimiși să lucreze o perioadă determinată în altă localitate. 9 Scop.

MISIÚNE, misiuni, s. f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într-o țară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegație. ◊ Misiune diplomatică = reprezentanță diplomatică a unui stat, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotențiar. 3. Acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă; instituție religioasă dintr-o asemenea țară, prin care se propagă creștinismul. 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-.Var.: (1, înv.) mísie s. f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis.

MISIÚNE, misiuni, s. f. 1. însărcinare dată cuiva, împuternicire, sarcină de a face ceva, delegare; rol, rost, menire. Clasa muncitoare are misiunea istorică de a desființa exploatarea capitalistă și a construi societatea socialistă. R. HOT. I 94. Am misiunea grea să-ți comunic rezultatul judecății dumitale. SAHIA, N. 83. Misiunea poeziei este de a întări sufletele prin pictura patimilor, mizeriilor și măririlor umanității. BOLLIAC, O. 64. 2. Grup de persoane trimis într-o țară străină cu un scop special (de obicei diplomatic). 3. (Cu sens colectiv) Preoți trimiși într-o țară spre a propaga religia creștină; p. ext. clădirea și anexele întemeiate de misionari în vederea acestui scop. – Variantă: (învechit) mísie (CARAGIALE, O. I 107, BĂLCESCU, O. II 10) s. f.

MISIÚNE s.f. 1. Însărcinare, rol, funcție încredințată cuiva. 2. Delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat (în special diplomatic). ♦ Reprezentanță diplomatică permanentă condusă de un ministru plenipotențiar. 3. Acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie dominantă. [Pron. -si-u-, var. misie s.f. / cf. fr. mission, it. missione, lat. missio].

MISIÚNE s. f. 1. însărcinare, funcție încredințată cuiva; rol, rost, menire. ♦ ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legație, condusă de un ambasador sau de un nunțiu. 2. delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat. 3. acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie. (< fr. mission, lat. missio)

MISIÚNE ~i f. 1) Sarcină acordată cuiva în vederea realizării unei acțiuni. 2) Reprezentanță diplomatică a unui stat în alt stat. 3) Grup de persoane (oficiale) trimis undeva cu un anumit scop; delegație. 4) Organizație de creștini care propagă religia creștină în statele cu altă credință dominantă. [G.-D. misiunii; Sil. -si-u-] /<fr. mission, lat. missio, ~onis

misiune f. 1. însărcinare, putere dată cuiva spre a face ceva; misiune diplomatică, științifică; 2. predicarea Evangheliei: misiunea apostolilor; 3. preoți trimiși în depărtare spre a converti pe infideli.

*misiúne f. (lat. míssio, -ónis, d. mittere, missum, a trimete. V. ad-, co-, de-, e-, per- și pro-misiune, tri-met). Însărcinare, putere dată cuĭva de a face ceva în numele tăŭ: misiune diplomatică, apostoliĭ luĭ Iisus Hristos aveaŭ misiunea de a predica Evanghelia. Comisiune, persoane trimese cu o însărcinare: misiunea străină a sosit. Plată dată p. o misiune (ceĭa ce în armată se numește mísie: atîta soldă și atîta la sută misie).

MÍSIE s. f. v. misiune.

MÍSIE s.f. 1. Plată suplimentară pentru o detașare din serviciu sau pentru o deplasare pe teren. 2. V. misiune (1). [Pron. -si-e, gen. -iei. / < lat. missio].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

misiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. misiúnii; pl. misiúni

misiúne (însărcinare, grup de reprezentanți, propagare, menire) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. misiúnii; pl. misiúni

mísie (înv.) (-si-e) s. f., art. mísia (-si-a), g.-d. art. mísiei; pl. mísii, art. mísiile (-si-i-)

mísie (indemnizație) s. f. (sil. -si-e), art. mísia (sil. -si-a), g.-d. art. mísiei; pl. mísii, art. mísiile (sil. -si-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MISIÚNE s. 1. v. însărcinare. 2. v. menire.

arată toate definițiile

Intrare: misiune / misie
  • silabație: mi-si-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • misiune
  • misiunea
plural
  • misiuni
  • misiunile
genitiv-dativ singular
  • misiuni
  • misiunii
plural
  • misiuni
  • misiunilor
vocativ singular
plural
  • silabație: mi-si-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • misie
  • misia
plural
  • misii
  • misiile
genitiv-dativ singular
  • misii
  • misiei
plural
  • misii
  • misiilor
vocativ singular
plural

misiune / misie misie

  • 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru.
    exemple
    • Am misiunea grea să-ți comunic rezultatul judecății dumitale. SAHIA, N. 83.
      surse: DLRLC
  • 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într-o țară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: delegație
    • 2.1. Misiune diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică cu grad de ambasadă sau de legație, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotențiar.
      surse: DEX '09 DN
  • 3. Acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă.
    surse: DEX '09 DN
  • exemple
    • Clasa muncitoare are misiunea istorică de a desființa exploatarea capitalistă și a construi societatea socialistă. R. HOT. I 94.
      surse: DLRLC
    • Misiunea poeziei este de a întări sufletele prin pictura patimilor, mizeriilor și măririlor umanității. BOLLIAC, O. 64.
      surse: DLRLC

etimologie: