14 definiții pentru mirific

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRIFIC, -Ă, mirifici, -ce, adj. (Livr.) Minunat, măreț. – Din fr. mirifique.

MIRIFIC, -Ă, mirifici, -ce, adj. (Livr.) Minunat, măreț. – Din fr. mirifique.

mirific, ~ă a, av [At: CARAGIALE, O II, 7 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mirifîque] (Liv) 1-2 (În mod) excepțional.

MIRIFIC, -Ă, mirifici, -e, adj. (Franțuzism) Minunat, admirabil, măreț. Panorama mirifică a Sinaiei, cu simetricele ei constelații de lampioane electrice. CARAGIALE, II 200.

MIRIFIC, -Ă adj. (Liv.) Minunat, măreț; admirabil. [Cf. lat. mirificus, fr. mirifique].

MIRIFIC, -Ă adj. (și adv.) minunat; măreț; admirabil. (< fr. mirifique, lat. mirificus)

MIRIFIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care provoacă admirație ieșită din comun; în stare să producă admirație extraordinară. /<fr. mirifique

mirific a. minunat: panorama mirifică a mării CAR.

*mirífic, -ă adj. (lat. mirificus, d. mirus, miraculos, minunat, și fácere, a face). Fam. Miraculos, minunat. Adv. În mod miraculos: a cînta mirific.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mirific (livr.) adj. m., pl. mirifici; f. mirifică, pl. mirifice

mirific (livr.) adj. m., pl. mirifici; f. mirifică, pl. mirifice

mirific adj. m., pl. mirifici; f. sg. mirifică, pl. mirifice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIRIFIC adj. v. minunat, splendid, strălucitor.

mirific adj. v. MINUNAT. SPLENDID. STRĂLUCITOR.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIRÍFIC, -Ă adj. (Livresc) Măreț, minunat. Cu cît suie, cu atît se desfășoară la picioarele drumeților panorama mirifică a Sinaiei, cu simetrecile ei constelații de lampioane electrice. CARAGIALE, O. II, 7, cf. III, 73. Orașul răsare între văi, el pare colosal, mirific, și nu e în realitate decît un tîrg ticălos. CĂLINESCU, I. C. 5, cf. SADOVEANU, O. IX, 209. În decorul mirific, scăldat în multicolore lumini. . . se desfășura. . . înșelătoarea poveste de dragoste. CONTEMP. 1948, nr. 112, 15/3. Această cifră încetează să mai fie un simbol rece și secret, ci relevă o realitate mirifică și încîntătoare. GL 1961, nr. 5, 1/3. ◊ (Adverbial) Coastele cu vii se răsfrîngeau așa de mirific. I. BOTEZ, B. I, 71. Cofrajele se înălțară din nou pe marginea lacului, de astă dată mirific. CĂLINESCU, S. 211, cf. 854. - Pl.: mirifici, -ce. – Din fr. mirifique.

Intrare: mirific
mirific adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirific
  • mirificul
  • mirificu‑
  • mirifică
  • mirifica
plural
  • mirifici
  • mirificii
  • mirifice
  • mirificele
genitiv-dativ singular
  • mirific
  • mirificului
  • mirifice
  • mirificei
plural
  • mirifici
  • mirificilor
  • mirifice
  • mirificelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mirific, mirificăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.