14 definiții pentru mirific
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIRIFIC, -Ă, mirifici, -ce, adj. (Livr.) Minunat, măreț. – Din fr. mirifique.
MIRIFIC, -Ă, mirifici, -ce, adj. (Livr.) Minunat, măreț. – Din fr. mirifique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mirific, ~ă a, av [At: CARAGIALE, O II, 7 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mirifîque] (Liv) 1-2 (În mod) excepțional.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRIFIC, -Ă, mirifici, -e, adj. (Franțuzism) Minunat, admirabil, măreț. Panorama mirifică a Sinaiei, cu simetricele ei constelații de lampioane electrice. CARAGIALE, II 200.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRIFIC, -Ă adj. (Liv.) Minunat, măreț; admirabil. [Cf. lat. mirificus, fr. mirifique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIRIFIC, -Ă adj. (și adv.) minunat; măreț; admirabil. (< fr. mirifique, lat. mirificus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MIRIFIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care provoacă admirație ieșită din comun; în stare să producă admirație extraordinară. /<fr. mirifique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mirific a. minunat: panorama mirifică a mării CAR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*mirífic, -ă adj. (lat. mirificus, d. mirus, miraculos, minunat, și fácere, a face). Fam. Miraculos, minunat. Adv. În mod miraculos: a cînta mirific.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mirific (livr.) adj. m., pl. mirifici; f. mirifică, pl. mirifice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mirific (livr.) adj. m., pl. mirifici; f. mirifică, pl. mirifice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mirific adj. m., pl. mirifici; f. sg. mirifică, pl. mirifice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIRIFIC adj. v. minunat, splendid, strălucitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mirific adj. v. MINUNAT. SPLENDID. STRĂLUCITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIRÍFIC, -Ă adj. (Livresc) Măreț, minunat. Cu cît suie, cu atît se desfășoară la picioarele drumeților panorama mirifică a Sinaiei, cu simetrecile ei constelații de lampioane electrice. CARAGIALE, O. II, 7, cf. III, 73. Orașul răsare între văi, el pare colosal, mirific, și nu e în realitate decît un tîrg ticălos. CĂLINESCU, I. C. 5, cf. SADOVEANU, O. IX, 209. În decorul mirific, scăldat în multicolore lumini. . . se desfășura. . . înșelătoarea poveste de dragoste. CONTEMP. 1948, nr. 112, 15/3. Această cifră încetează să mai fie un simbol rece și secret, ci relevă o realitate mirifică și încîntătoare. GL 1961, nr. 5, 1/3. ◊ (Adverbial) Coastele cu vii se răsfrîngeau așa de mirific. I. BOTEZ, B. I, 71. Cofrajele se înălțară din nou pe marginea lacului, de astă dată mirific. CĂLINESCU, S. 211, cf. 854. - Pl.: mirifici, -ce. – Din fr. mirifique.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mirific, mirificăadjectiv
- 1. Admirabil, minunat, măreț, splendid, strălucitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: admirabil minunat măreț splendid strălucitor
- Panorama mirifică a Sinaiei, cu simetricele ei constelații de lampioane electrice. CARAGIALE, II 200. DLRLC
-
etimologie:
- mirifique DEX '09 DEX '98 DN