12 definiții pentru mirific


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIRÍFIC, -Ă, mirifici, -ce, adj. (Livr.) Minunat, măreț. – Din fr. mirifique.

MIRÍFIC, -Ă, mirifici, -ce, adj. (Livr.) Minunat, măreț. – Din fr. mirifique.

mirific, ~ă a, av [At: CARAGIALE, O II, 7 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mirifîque] (Liv) 1-2 (În mod) excepțional.

MIRÍFIC, -Ă, mirifici, -e, adj. (Franțuzism) Minunat, admirabil, măreț. Panorama mirifică a Sinaiei, cu simetricele ei constelații de lampioane electrice. CARAGIALE, II 200.

MIRÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Minunat, măreț; admirabil. [Cf. lat. mirificus, fr. mirifique].

MIRÍFIC, -Ă adj. (și adv.) minunat; măreț; admirabil. (< fr. mirifique, lat. mirificus)

MIRÍFIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care provoacă admirație ieșită din comun; în stare să producă admirație extraordinară. /<fr. mirifique

mirific a. minunat: panorama mirifică a mării CAR.

*mirífic, -ă adj. (lat. mirificus, d. mirus, miraculos, minunat, și fácere, a face). Fam. Miraculos, minunat. Adv. În mod miraculos: a cînta mirific.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mirífic (livr.) adj. m., pl. mirífici; f. mirífică, pl. mirífice

mirífic adj. m., pl. mirífici; f. sg. mirífică, pl. mirífice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIRÍFIC adj. v. minunat, splendid, strălucitor.

mirific adj. v. MINUNAT. SPLENDID. STRĂLUCITOR.

Intrare: mirific
mirific adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirific
  • mirificul
  • mirificu‑
  • mirifică
  • mirifica
plural
  • mirifici
  • mirificii
  • mirifice
  • mirificele
genitiv-dativ singular
  • mirific
  • mirificului
  • mirifice
  • mirificei
plural
  • mirifici
  • mirificilor
  • mirifice
  • mirificelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)