9 definiții pentru miorlăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIORLĂITÚRĂ, miorlăituri, s. f. Miorlăit1. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată. [Pr.: -lă-i-] – Miorlăi + suf. -tură.

MIORLĂITÚRĂ, miorlăituri, s. f. Miorlăit1. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată. [Pr.: -lă-i-] – Miorlăi + suf. -tură.

MIORLĂITÚRĂ, miorlăituri, s. f. Miorlăit1. Nu isprăvesc cu miorlăiturile lor de pisoi. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 201.

miorlăitură f. 1. efectul miorlăirii; 2. fam. cântec monoton: m’a asurzit cu miorlăiturile sale nemțești AL.

mĭorlăitúră f., pl. ĭ. Voce în care pisica face mĭorlaŭ. Fig. Rugăminte cu voce umilă: ĭa lasă această mĭorlăitură!

miurlăitu sf vz miorlăitură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miorlăitúră (-lă-i-) s. f., g.-d. art. miorlăitúrii; pl. miorlăitúri

miorlăitúră s. f. (sil. -lă-i-), g.-d. art. miorlăitúrii; pl. miorlăitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIORLĂITU s. mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăiala, miorlăire, miorlăit, (reg.) miaun, miaut. (~ pisicii.)

Intrare: miorlăitură
miorlăitură substantiv feminin
  • silabație: mior-lă-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miorlăitu
  • miorlăitura
plural
  • miorlăituri
  • miorlăiturile
genitiv-dativ singular
  • miorlăituri
  • miorlăiturii
plural
  • miorlăituri
  • miorlăiturilor
vocativ singular
plural

miorlăitură

etimologie:

  • Miorlăi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09