3 intrări
19 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- specializate (1)
- altele (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MINTOS, -OASĂ, mintoși, -oase, adj. (Pop.) Care are multă minte; deștept, inteligent, capabil; iscusit, isteț. ♦ Care dovedește inteligență, iscusință. – Minte + suf. -os.
MINTOS, -OASĂ, mintoși, -oase, adj. (Pop.) Care are multă minte; deștept, inteligent, capabil; iscusit, isteț. ♦ Care dovedește inteligență, iscusință. – Minte + suf. -os.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
minteos, ~oasă a vz mintos
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mintos, ~oasă [At: PISCUPESCU, O. 145/13 / V: ~teos, ~nțios, (reg) ~toș / Pl: -oși, -oase / E: minte + -05] (Îvp) 1-2 smf, a (D. oameni; și irn; șdp) (Om) care are multă minte Si: capabil, chibzuit, cuminte, cumpătat, inteligent, înțelept Vz căpos. 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care dovedește inteligență, înțelepciune deosebită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mințios, ~oasă a vz mintos
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINTEOS, -OASĂ adj. v. mintos.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINTEOS, -OASĂ adj. v. mintos.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
MINTOS, -OASĂ, mintoși, -oase, adj. Cu multă minte, isteț; deștept, inteligent. Ascultînd împăratul astă poveste s-a bucurat foarte mult că a dobîndit un ginere așa de mintos. POPESCU, B. IV 14. Un băietan voinic... mintos, tînăr. CARAGIALE, S. 58. Deși știi că prostia îl face-a fi tăcut, Tu lumii dovedește că e bărbat mintos. NEGRUZZI, S. II 216. – Variantă: minteos, -oasă (pronunțat -teos; CREANGĂ, P. 50) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINTOS ~oasă (~oși, ~oase) pop. 1) Care are minte ageră; isteț. 2) Care vădește inteligență. /minte + suf. ~os
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mintos a. 1. cuminte: copil mintos; 2. plin de inteligență (mai adesea ironic).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mintós, -oásă adj. (d. minte). Plin de minte, inteligent, deștept.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mintos (fam.) adj. m., pl. mintoși; f. mintoasă, pl. mintoase
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mintos (fam.) adj. m., pl. mintoși; f. mintoasă, pl. mintoase
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mintos adj. m., pl. mintoși; f. sg. mintoasă, pl. mintoase
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Mintios ≠ bleg, nătărău, năuc, neghiob, nerod, netot, tâmp, tont, redus, nătâng, nepriceput, prost, prostănac, tăntălău
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MINTOS adj. v. ager, chibzuit, cuminte, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, înțelept, priceput, socotit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mintos adj. v. AGER. CHIBZUIT. CUMINTE. DEȘTEPT. DIBACI. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. ÎNȚELEPT. PRICEPUT. SOCOTIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mintioș, -oasă, mintioși, -oase, adj. – Deștept, inteligent, înțelept. – Din minte „spirit, inteligență, rațiune” (< lat. mens, mentis) + suf. -oș, cf. mintos.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MINTEÓS, -OÁSĂ adj. v. mintos.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINTOS, -OÁSĂ adj. (Învechit și popular) (Despre oameni) Care are multă minte; inteligent, capabil; înțelept, chibzuit, cumpătat, cuminte. V. c ă p o s. Aci sta Banul Udrea . . . Mirică logofătul, Issar și Teodose, mintoși logofeți ambii. HELIADE, O. I, 221. Uneori se miarâ însuși cîtu-i de mintios și vrednic. CONACHI, P. 274. Lumii dovedește că e barbat mintos. NEGRUZZI, S. II, 216. Crapă ușa hagi Prodan, Mintos războinic, cărunt și pașnic. BOLLIAC, O. 156. A fost odată un copil mintos care, de mititel, se deosebea între ceilalți de seama lui. CARAGIALE, O. V, 338. În ușa casei mele Magheru a bătut; Iar prigonit de soartă, mintosul Eliade Veni și el la urmă. MACEDONSKI, O. II, 61. Copii mințioși sînt acei cari se nasc dimineața. GOROVEI, CR. 99. A calculat tot jocul invidiei, însă din nenorocire minteosul șiret a uitat să gîndeascâ și la patrioți. NEGRUZZI, S. V, 530. Era un copil peste măsură de mintos și fără seamăn de neascultător. TEODOREANU, M. U. 161. Acest băiat, Ce l-am rădicat, Să fie norocos Și mintos Și voios. MARIAN, NA. 51, cf. id. S. R. I, 29. Era înțelept și mintos și totdeodată blînd și smerit. POPESCU, B. I, 43, cf. IV, 14. Era om mintos. I. CR. II, 234. ◊ (Ironic) Mintoasă-i nevasta mea, E mintoasă, vai de ea. TEODORESCU, P. P. 272. ◊ (Substantivat, mai ales ironic sau depreciativ) Mintiosule! de unde vii? DONICI, F. I, 31/2. No mintosule! au doară ț-ai mai aleage ceva? BĂRAC, T. 36/8, cf. ODOBESCU, S. III, 146. Punem în evidență aceste fapte acelor mintoși. GHEREA, ST. CR. I, 233. Și mintoșii aceștia, cari trec drept oameni de seamă în ochii mirați ai mulțimii, au umplut lumea cu jelania lor sentimentală. PETICĂ, O. 439. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedește inteligență, înțelepciune deosebită. Părerea cea mai mintoasă. PISCUPESCU, O. 145/13. A tale mintioasă încercări. DONICI F II, 59/29. – Pl.: mintoși, -oase. – Și; minteós, -oasă, mințiós, -oasă, (regional) mintóș, -ă (MAT. DIALECT, I, 80) adj. – Minte + suf. -os.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINȚIOS, -OÁSĂ adj. v. mintos.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A51) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A51) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A51) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mintos, mintoasăadjectiv
- 1. Care are multă minte. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: capabil deștept inteligent iscusit isteț
- Ascultînd împăratul astă poveste s-a bucurat foarte mult că a dobîndit un ginere așa de mintos. POPESCU, B. IV 14. DLRLC
- Un băietan voinic... mintos, tînăr. CARAGIALE, S. 58. DLRLC
- Deși știi că prostia îl face-a fi tăcut, Tu lumii dovedește că e bărbat mintos. NEGRUZZI, S. II 216. DLRLC
- 1.1. Care dovedește inteligență, iscusință. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Minte + sufix -os. DEX '98 DEX '09