Definiția cu ID-ul 919344:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINTOS, -OASĂ, mintoși, -oase, adj. Cu multă minte, isteț; deștept, inteligent. Ascultînd împăratul astă poveste s-a bucurat foarte mult că a dobîndit un ginere așa de mintos. POPESCU, B. IV 14. Un băietan voinic... mintos, tînăr. CARAGIALE, S. 58. Deși știi că prostia îl face-a fi tăcut, Tu lumii dovedește că e bărbat mintos. NEGRUZZI, S. II 216. – Variantă: minteos, -oa (pronunțat -teos; CREANGĂ, P. 50) adj.