5 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍNIM2, -Ă, minimi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mică; foarte mic, neînsemnat, neglijabil, minimal. 2. S. f. Spec. Cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă. ♦ Centru de joasă presiune atmosferică. 3. S. f. Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. – Din lat. minimus, fr. minime.

MÍNIM2, -Ă, minimi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mică; foarte mic, neînsemnat, neglijabil, minimal. 2. S. f. Spec. Cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă. ♦ Centru de joasă presiune atmosferică. 3. S. f. Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. – Din lat. minimus, fr. minime.

minim2, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i, ~e / E: lat minimus, fr minime] 1 a (Îoc maxim2) Care are cea mai mică dimensiune, durată, intensitate etc. Si: minimal. 2 sf (Spc) Cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă. 3 (Met) Centru de joasă presiune atmosferică.

minimă sf [At: (a. 1652) MURNU, GR. 37 / Pl: ~me / E: ngr μήνυμα] (Înv) Proclamația oficială care se facea altădată în biserică cu ocazia avansării în grad a unui arhiereu.

MÍNIM2, -Ă, minimi, -e, adj. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mică; foarte mic; neînsemnat, neglijabil. Efort minim. Rezistență minimă.

MÍNIM, -Ă adj. Cel mai mic posibil; neînsemnat, foarte mic, neglijabil. // s.f. 1. Valoarea cea mai mică pe care o poate lua o mărime variabilă. 2. Centru de joasă presiune atmosferică. 3. Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. [Cf. fr. minime, lat. minimus]. erată

MÍNIM, -Ă I. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mică, într-un interval, a unei variabile sau funcții. ◊ centru de joasă presiune atmosferică. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime, lat. minimus)

MÍNIM1 ~ă (~i, ~e) Care este foarte mic (din punct de vedere al duratei, al intensității, al valorii etc.); extrem de mic; infim; infinitezimal. /<lat. minimus, fr. minime

minim a. foarte mic: sumă minimă. ║ n. 1. cea mai mică dintre cantitățile de aceeaș natură; 2. cel mai mic posibil: a aplica minimul pedepsei.

*mínim, -ă adj. (lat. minimus, superlativu d. parvus, mic. V. minor). Foarte mic, cel maĭ mic: o sumă minimă, cantitatea minimă e de un litru pe oră. S. n., pl. e. Cel maĭ jos grad, cea maĭ mică intensitate, extensiune saŭ cantitate considerată ca limită: minimu ĭuțeliĭ, pedepseĭ, prețuluĭ. Ca adv. se întrebuințează latinu minimum [n. d. minimus], cel puțin: o temperatură de minimum 8 grade deasupra luĭ zero, o pedeapsă de minimum zece anĭ. Se zice și ca s. n. fără pl. un maximum de pedeapsă. – Și minimal (germ. minimal). V. maxim.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mínim1 adj. m., pl. mínimi; f. mínimă, pl. mínime

mínimă s. f., g.-d. art. mínimei; pl. mínime

mínim adj. m., pl. mínimi; f. sg. mínimă, pl. mínime

mínimă s. f., g.-d. art. mínimei; pl. mínime


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÍNIM adj., adv. 1. adj. minimal. (Sortiment ~.) 2. adv. v. strict.

MINIM adj. 1. minimal. (Sortiment ~.) 2. strict. (Sortiment ~ necesar.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

minima (cuv. lat. „cea mai mică”), în notația (III) mensurală (v. și musica mensurata), nota cu valoare mică (de două ori mai scurtă decât semibrevis*). În notația cvadrată (după maxima*, longa*, brevis [v. breve (2)], semibrevis*) este prima notă rombică ce primește (datorită, se pare, lui Ph. de Vitry) o codiță (lat. cauda).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Typha minima Funk. Specie care înflorește primăvara-vara. Spadicele Temele (aproape ovate) și mascule fără distanță. Plante erbacee, perene, pînă la 80 cm înălțime. Frunze radicale, înguste, cel mult 2,5 cm lățime.

Intrare: minima
minima
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: minim (adj.)
minim1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minim
  • minimul
  • minimu‑
  • minimă
  • minima
plural
  • minimi
  • minimii
  • minime
  • minimele
genitiv-dativ singular
  • minim
  • minimului
  • minime
  • minimei
plural
  • minimi
  • minimilor
  • minime
  • minimelor
vocativ singular
plural
Intrare: minimă
minimă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: minimă (mic)
minimă (mic) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minimă
  • minima
plural
  • minime
  • minimele
genitiv-dativ singular
  • minime
  • minimei
plural
  • minime
  • minimelor
vocativ singular
plural
Intrare: Typha minima
compus
  • Typha minima
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minim (adj.) minimă

etimologie: