MINIMĂ s. f. (Învechit) Proclamație oficială care se făcea altădată în biserică cu ocazia avansării în grad á unui arhiereu. Altă hirotonie . . . nu să face, fără numai ce-i dau minima, adecă veastea cea mare. . . și după minima cea mare zice patriarhul mulțămirea cum iaste obiceiul (a. 1 652). MURNU, GR. 37. - Pl.: minime. – Din ngr. μήνυμα.