minima (cuv. lat. „cea mai mică”), în notația (III) mensurală (v. și musica mensurata), nota cu valoare mică (de două ori mai scurtă decât semibrevis*). În notația cvadrată (după maxima*, longa*, brevis [v. breve (2)], semibrevis*) este prima notă rombică ce primește (datorită, se pare, lui Ph. de Vitry) o codiță (lat. cauda).