2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIEUNÁT, mieunaturi, s. n. Faptul de a mieuna; sunetul caracteristic al pisicii; miaun, miaut. [Pr.: mie-u-] – V. mieuna.

MIEUNÁT, mieunaturi, s. n. Faptul de a mieuna; sunetul caracteristic al pisicii; miaun, miaut. [Pr.: mie-u-] – V. mieuna.

mieunat2, ~ă a [At: LM / V: (reg) miauit / E: mieuna] (Trs; d. oameni) Care vorbește cu voce plângăreață sau alintată.

mieunat1 sn [At: IONESCU-RION, C. 46 / V: (reg) miauit / Pl: ~uri / E: mieuna] 1-3 Mieunare (1-3). 4 (Fig; rar) Văicăreală.

MIEUNÁT s. n. Strigătul caracteristic al pisicii. O privi deodată un pui cenușiu de mîță, cu ochi rotunzi, și-și ceru dreptul de lapte c-un mieunat subțirel. SADOVEANU, 32. Parcă mai aud mieunatul unei mîțe, țîrîitul unei lăcuste, ciripitul unor sturzi. IONESCU-RION, C. 46.

mĭeunát n., pl. urĭ (d. mĭaun). Acțiunea și modu de a mĭeuna: eŭ am cunoscut pisica noastră după mĭeunat.

MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-.Var.: mioní vb. IV] – Din miau.

MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-.Var.: mioní vb. IV] – Din miau.

MIONÍ vb. IV v. mieuna.

mieuna vir [At: ANON. CAR. / V: (reg) miau~, ~uia (Pzi: 3 ~uiază), miona, zm~, (cscj) miaui, miauni, mieui (Pzi: mieuie), mioni (Pzi: 3 mionește, mione), miui / Pzi: 3 miau / E: miau] 1-2 (D. pisici) A scoate sunete specifice speciei Si: a miorlăi (1). 3-4 A imita mieunatul pisicii. 5-6 (Fig; d. oameni) A se văicări. 7-8 (Reg; d. unele animale) A scoate sunete ascuțite, prelungi.

MIEUNÁ, pers. 3 miaună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate un mieunat. Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. TOPÎRCEANU, M. 39. Scîrțiie de vînt fereasta, În pod miaună motanii. EMINESCU, O. I 46.

A MIEUNÁ pers. 3 miáună intranz. (despre pisici) A scoate sunete prelungi caracteristice speciei; a face „miau-miau”; a miorlăi. [Sil. mie-u-] /Din miau

mĭáun, a mĭeuná, V. mĭeun.

arată toate definițiile

Intrare: mieunat
  • silabație: mie-u-nat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mieunat
  • mieunatul
  • mieunatu‑
plural
  • mieunaturi
  • mieunaturile
genitiv-dativ singular
  • mieunat
  • mieunatului
plural
  • mieunaturi
  • mieunaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: mieuna
  • silabație: mie-u-na
verb (V24)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mieuna
  • mieunare
  • mieunat
  • mieunatu‑
  • mieunând
  • mieunându‑
singular plural
  • miaună
  • mieunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miaun
(să)
  • miaun
  • mieunam
  • mieunai
  • mieunasem
a II-a (tu)
  • miauni
(să)
  • miauni
  • mieunai
  • mieunași
  • mieunaseși
a III-a (el, ea)
  • miaună
(să)
  • miaune
  • mieuna
  • mieună
  • mieunase
plural I (noi)
  • mieunăm
(să)
  • mieunăm
  • mieunam
  • mieunarăm
  • mieunaserăm
  • mieunasem
a II-a (voi)
  • mieunați
(să)
  • mieunați
  • mieunați
  • mieunarăți
  • mieunaserăți
  • mieunaseți
a III-a (ei, ele)
  • miaună
(să)
  • miaune
  • mieunau
  • mieuna
  • mieunaseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mioni
  • mionire
  • mionit
  • mionitu‑
  • mionind
  • mionindu‑
singular plural
  • mione
  • mioniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mion
(să)
  • mion
  • mioneam
  • mionii
  • mionisem
a II-a (tu)
  • mioni
(să)
  • mioni
  • mioneai
  • mioniși
  • mioniseși
a III-a (el, ea)
  • mione
(să)
  • mione
  • mionea
  • mioni
  • mionise
plural I (noi)
  • mionim
(să)
  • mionim
  • mioneam
  • mionirăm
  • mioniserăm
  • mionisem
a II-a (voi)
  • mioniți
(să)
  • mioniți
  • mioneați
  • mionirăți
  • mioniserăți
  • mioniseți
a III-a (ei, ele)
  • mione
(să)
  • mione
  • mioneau
  • mioni
  • mioniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mioni
  • mionire
  • mionit
  • mionitu‑
  • mionind
  • mionindu‑
singular plural
  • mionește
  • mioniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mionesc
(să)
  • mionesc
  • mioneam
  • mionii
  • mionisem
a II-a (tu)
  • mionești
(să)
  • mionești
  • mioneai
  • mioniși
  • mioniseși
a III-a (el, ea)
  • mionește
(să)
  • mionească
  • mionea
  • mioni
  • mionise
plural I (noi)
  • mionim
(să)
  • mionim
  • mioneam
  • mionirăm
  • mioniserăm
  • mionisem
a II-a (voi)
  • mioniți
(să)
  • mioniți
  • mioneați
  • mionirăți
  • mioniserăți
  • mioniseți
a III-a (ei, ele)
  • mionesc
(să)
  • mionească
  • mioneau
  • mioni
  • mioniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mieunat

etimologie:

  • vezi mieuna
    surse: DEX '98 DEX '09

mieuna mioni

  • 1. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: miorlăi miorțăi 2 exemple
    exemple
    • Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. TOPÎRCEANU, M. 39.
      surse: DLRLC
    • Scîrțiie de vînt fereasta, În pod miaună motanii. EMINESCU, O. I 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • miau
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX