27 de definiții pentru miercuri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIÉRCURI s. f. A treia zi a săptămânii, care urmează după marți. ♦ (Adverbial) Într-o zi de miercuri; (în forma miercurea) în fiecare miercuri; în miercurea imediat precedentă sau următoare. – Lat. mercuris [dies].

MIÉRCURI s. f. A treia zi a săptămânii, care urmează după marți. ♦ (Adverbial) Într-o zi de miercuri; (în forma miercurea) în fiecare miercuri; în miercurea imediat precedentă sau următoare. – Lat. mercuris [dies].

miercuri [At: COD. VOR. 50/16 / V: ~re, ~rea / Pl: (1-2) ~ / E: ml miercuris (dies)] 1 sf Ziua a treia a săptămânii, de după marți. 2 sf (Pop, îs) -rea strâmbă (sau frumoasă) Primă miercuri din Postul mare. 3 av În miercurea (1) imediat precedentă sau următoare. 4 av (Șîf miercurea) Într-o zi de miercuri (1). 5 av (Șîf miercurea) În timpul zilei de miercuri (1). 6 av (Îf miercurea) În fiecare miercuri (1).

MIÉRCURI, miercuri, s. f. Ziua a treia a săptămînii, care urmează după marți. Într-o dimineață miercuri moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea. CREANGĂ, P. 112. Minciuni spui... că tocmai ieri am împlinit treizăci și cinci de ani.Treizăci și cinci fără miercuri, fără vineri și fără sîmbete. ALECSANDRI, T. I 191. ◊ (Adverbial, în forma articulată) a) în fiecare miercuri. Miercurea e tîrg. b) într-o miercuri. Mă dusei miercurea-n tîrg Să văz boii cum se vînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97.

MIÉRCURI f. A treia zi a săptămânii. /<lat. mercuris

Miercuri f. 1. a treia zi a săptămânii; 2. în basme: nume de sfântă, personficarea zilei corespunzătoare: căci vrăjit de mult e locul de un cuvânt al sfintei Miercuri EM. [Lat. MERCURII (DIES)].

MIÉRCUREA adv. În fiecare zi de miercuri. /<lat. mercuris

Ciuc n. 1. (Munții), șir carpatic constituit dintr’o singură culme, la S. de Trotuș; 2. (Csik), județ în Transilvania, așezat pe stânga Oltului cu 140.000 loc.; 3. (Mercurea sau Szereda), capitala județului, pe valea Oltului: 6000 loc.

Russmarkt n. numele săsesc al orașului Mercurea.

mércurĭ (est) și mĭércurĭ (vest) f. (d. lat. Mércŭri, întonat Mércuri, subînț. dies, ziŭa luĭ Mercur; it. mercoledi, pv. mercres și dimercre, fr. mercredí, ven. mércore, sard. mércuris, sp. miércoles). A patra zi a săptămîniĭ. Sfînta Mercurĭ, o sfîntă din poveștĭ. – P. Mercurĭ și Mercurea, V. lunĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miercuri2 s. f., art. miercurea, g.-d. art. miercurii; pl. miercuri, art. miercurile

miercuri s. f., art. miercurea; pl. miercuri, art. miercurile

miércuri s. f., art. miércurea; pl. miércuri, art. miércurile

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

miércuri s. f. – A treia zi a săptămînii. – Mr. ńercuri, megl. (m)ńercuri. Lat. Mercŭrii (dies) (Diez, I, 274; Pușcariu 1071; Candrea-Dens., 1102; REW 5519), cf. it. mercoledì, prov. dimercre, fr. mercredi, sp. miercoles.Der. miercan(-nă), s. m. și f. (nume de bou sau de vacă născută într-o miercuri).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

miércuri s. f. A treia zi a săptămânii, care urmează după marți. ♦ (Bis.) Zi închinată, în cadrul săptămânii liturgice (împreună cu vineri), cinstirii sfintei Cruci și sfintelor patimi ale Domnului, pentru că miercuri au făcut sfat arhiereii și cărturarii să-L prindă pe Iisus, iar vineri L-au răstignit pe cruce. ◊ (Pop.) Miercurea strâmbă (sau frumoasă) = prima miercuri din postul mare. – Din lat. mercuris.

MIERCUREA CIUC, municipiu în jud. Harghita, în Depr. Ciuc, pe stg. Oltului, reșed. jud. Harghita; 46.021 loc. (2000). Expl. de andezit (Jigodin-Băi). Constr. de tractoare și subansamble pentru tractoare, de utilaje și piese de schimb pentru ind. forestieră; ind. metalurgică, poligrafică, chimică, de prelucr. a lemnului (mobilă), de conf. și tricotaje, de industrializare a laptelui și cărnii; îmbutelierea apelor minerale. Filatură de lână pieptănată. Institut de învățământ superior, din 1976. Patinoar artificial (4.000 locuri). Muzeul secuiesc al Ciucului, cu secții de arheologie și istorie, artă plastică, etnografie, științele naturii. Stațiuni balneoclimaterice în localitățile componente Jigodin-Băi și Harghita-Băi. Turism. Menționat documentar ca sat în 1427, apoi ca oppidum la 5 aug. 1558. Declarat municipiu la 27 iul. 1979. Monumente: cetatea Mikó, de fapt un castel construit în anii 1611-1621 (refăcut în perioada 1714-1716) cu turnuri de apărare; mănăstirea franciscană Șumuleu, cu o biserică ctitorită în 1444 de Iancu de Hunedoara și terminată în 1448, demolată în 1802 și reconstruită în anii 1804-1835, în stil neoclasic; capela Sf. Anton (1661); clădirea Primăriei vechi (1884); biserica ortodoxă Sf. Nicolae (1929-1935, cu picturi murale originare, restaurată în anii 1988-1990), devenită (1994) catedrală episcopală.

MIERCUREA NIRAJULUI, com. în jud. Mureș, pe râul Niraj; 5.981 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul M.N.) și haltă de c. f. (în satul Tâmpa). Expl. de gaze naturale. Prelucr. primară a inului și cânepii. Viticultură. Centru de ceramică populară. În satul M.N. se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată) și o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gravriil (1843), iar în satul Moșuni, o biserică reformată (1760).

MIERCUREA SIBIULUI, com. în jud. Sibiu, situată în Pod. Secașelor, pe râul Secaș; 4.298 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul M.S.). Produse lactate. Pomicultură. Viticultură. Stațiune balneoclimaterică sezonieră, cu izvoare de ape minerale clorurate, sodice, iodurate, slab bromurate, recomandate în afecțiuni reumatismale, vasculare, genitale ș.a. În satul Apoldu de Sus au fost descoperite vestigii neolitice, hallstattiene și un tezaut monetar imperial roman (499 monede din perioada 189-180 și din 41 î. Hr.). În satul M.S., menționat documentar în perioada 1290-1301, se află o biserică din sec. 13 (azi biserică evanghelică), o cetate țărănească (sec. 16-19), o biserică ortodoxă cu hramul Sf. Ilie (sec. 19) și casa memorială „Cornel Medrea”.

SFÂNTA MIERCURI (în mitologia românească), divinitate folclorică, de obicei silvestră, cu înfățișare monahală sau de maică bătrână îmbrăcată în alb. Are puteri miraculoase: îngrijește și hrănește animale sălbatice, ajută călătorii sau pe cei rătăciți. Posedă o cutie minunată, din care scoate diverse obiecte magice, ce împlinesc dorințele eroilor.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIERCURI s. f., adv. I. S. f. Ziua a treia a săptămînii, care urmează după marți. Urii din iudei. . . se giurară. . . nece se mărînce, nece ce se bea pănră cându sfîrșilulu mierrcurii. COD. VOR. 50/16, cf. 110/6. Iară celoralalți preuți tuturora depreună le poruncim, lîngă duminecă, miercuri și vineri . . . să facă slujbă în toate zilele (a. 1 675). GCR I, 220/1. Și era într-o miercuri în post. NECULCE, L. 232, cf. MAN. GÖTT. Toma Gulai va avea cinste în miercurea viitoare la 21 martie a da o mare reprezentație. CR (1833), 82/39. Muzeul național. . . va coprinde articole literale și industriale și va ieși o dată pe săptămână, în toate miercurile. ib. (1836), 11/20. Ieri am împlinit treizăci și cinci de ani. . . – Treizăci și cinci fără miercuri, fără vineri și fără sîmbete. ALECSANDRI, T. I, 191, cf. PAMFILE, CER. 14. Era, în miercurea aceea de cireșar, o căldură mângîioasă de soare. SADOVEANU, O. I, 51. Era într-o miercuri, în opt zile ale lunii lui martie. id. ib. X, 282. Damian își juca și el zmeul lui. . . nu duminica, ci într-o miercure dimineață. CAMIL PETRESCU, O. II, 667. Frunză verde barlaboi, Azi e miercuri și mîine e joi. MAT. FOLK. 806. Marți vom mîneca, Marți pe la amiazi, în păduri cu brazi, Miercurea să vie Tot cu veselie. ib. 1079. ◊ (Popular) Miercurea strîmbă (sau frumoasă) = prima miercuri din postul mare. Cf. CANDREA, F. 214, MUSCEL, 30, ALR Il/l MN 113, 2850/791, 876. II. Adv. 1. În miercurea (I) imediat precedentă sau următoare. 2. (Și în forma miercurea) într-o zi de miercuri (I), în timpul zilei de miercuri. Carii nu vor să-și îngroape morții lune sau miercure, la aceia popii să nu meargă (a. 1 675). GCR I, 218/29. Miercuri de să va întâmpla naștere lui H[risto]s, iarna va fi mare și bună (cca 1750). id. ib. II, 59/16. Astăzi miercuri te înștiințez că în patru zile, adecă duminică, mă pornesc negreșit din Paris. KOGĂLNiCEANU, S. 230. Într-o dimineață, miercuri înainte de dumineca mare, moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea. CREANGĂ, P. 112. Mă dusei miercurea-n tîrg Să văz boii cum se vînd. JARNOK-BÎRSEANU, D. 97. M-a văst miercuri seara Prin grădină cu mîndra. id. ib. 398. Miercuri m-am dus la tîrg. ȘEZ. III, 201. Sărac bade de departe, Trimite-mi un rînd de carte. Și mi-o scrie miercurea, Tocmai cum ți-i inima. mat. folk. 751. Harnică-i mândruța mea. . . Lunea caieru-și făcea, Marțea-n furcă ni-l punea, Miercuri fusul ni-l prindea. ib. 896, cf. 1413,1521. (În superstiții) Cine m-au făcut luni, îm disfac marți; cine m-au făcut miercuri, îm desfac gioi (a. 1 784). GVR II, 137/7. Orice lucru să-l începi lunea, miercurea, joia și vinerea. ȘEZ. I, 126, cf. 154, MAT. FOLK. 643, PAMFILE, B. 44. 3. (Numai în forma miercurea) în fiecare miercuri (I). Cela ce priimeaște gîndurile omenești . . . datoriu iaste a posti miercurea și vinerea (a. 1640). GCR I, 88/24. Divanul g[os]p[o]d să se facă de trei ori pe s&pt&mînă, adecă lunea, miercurea și sîmbăta (a. 1 780). id. ib. II, 125/7. Lunea, marțea n-am lucrat, A ținea m-am apucat; Miercurea e sărbătoare, Că scapă de multe boale. JARNIK-BÎRSEANU, D. 426, cf. ȘEZ. III, 201. Că eu lunea nu lucrez; Marția țiu de sărbătoare, Miercurea de fată mare. MAT. FOLK. 484. La vatra cu trei tăciuni, Fac fetele rugăciuni Vinerea și miercurea, Că doară s-or mărita. ib. 1412. Parcă mănîncă numai miercurea și vinerea, se spune despre un om foarte slab. Cf. ZANNE, P. III, 634, MAT. FOLK. 1179. – Pl.: (I) miercuri. – Și: (I) miércure s. f. – Lat. mercuris [dies].

Intrare: miercuri
substantiv feminin (F146)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miercuri
  • miercurea
plural
  • miercuri
  • miercurile
genitiv-dativ singular
  • miercuri
  • miercurii
plural
  • miercuri
  • miercurilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miercuri, miercurisubstantiv feminin

  • 1. A treia zi a săptămânii, care urmează după marți. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Într-o dimineață miercuri moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea. CREANGĂ, P. 112. DLRLC
    • format_quote Minciuni spui... că tocmai ieri am împlinit treizăci și cinci de ani. – Treizăci și cinci fără miercuri, fără vineri și fără sîmbete. ALECSANDRI, T. I 191. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Într-o zi de miercuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă dusei miercurea-n tîrg Să văz boii cum se vînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97. DLRLC
    • 1.2. (și) adverbial (În forma miercurea) În fiecare miercuri. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Miercurea e târg. DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.3. (și) adverbial În miercurea imediat precedentă sau următoare. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.