MIERCURI, miercuri, s. f. Ziua a treia a săptămînii, care urmează după marți. Într-o dimineață miercuri moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea. CREANGĂ, P. 112. Minciuni spui... că tocmai ieri am împlinit treizăci și cinci de ani. – Treizăci și cinci fără miercuri, fără vineri și fără sîmbete. ALECSANDRI, T. I 191. ◊ (Adverbial, în forma articulată) a) în fiecare miercuri. Miercurea e tîrg. b) într-o miercuri. Mă dusei miercurea-n tîrg Să văz boii cum se vînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97.