micșori v vz micșora

MICȘOR, -OARĂ, micșori, -oare, adj. (Rar) Micuț. [Var.: micușor, -oară adj.] – Mic + suf. -ușor.

micșor, ~oară a [At: CORESI, EV. 368 / V: micușor / Pl: ~i, ~oare / E: mic + -(u)șor] 1-36 (Șhp) (Cam) mic (1, 15-18, 21-24, 27, 29, 30-31, 37-39, 41-42) Si: micuț (1-36), (pop) micșorel (1-36), micșorică (1-36), micuțel (1-36), micutică (1-36), micuțel (1-36), micuțică (1-36), mititel (1-36), mititeluș (1-36), mititeluț (1-36), mititică (1-25), mititicuță (1-36), (Mar) micuruț (1-36), mititioc (1-36), mititiocuț (1-36). 37 (Îs) Lăcustă micușoară Cosaș (Tettigonia viridissima).

micșora [At: PSALT. 17 / V: (îvp) ~șura, (cscj) ~ri (Pzi: ~resc) / Pzi: ~rez / E: micșor] (Îoc mări¹) 1-2 vtr (Cu sens dimensional și cantitativ) A face sau a deveni mai mic (1) Si: a (se) mici¹ (1-2). 3 vr (Cu sens durativ) A dura mai puțin Si: a se mici¹ (5). 4-5 vtr (Csn) (A face să devină sau) a deveni mai mic (37) Si: a se mici¹ (6-7), a (se) reduce, a scădea. 6-7 vtr (Spc) A (se) reduce ca număr, ca plafon. 8-9 vrt (Cu sens intensiv) (A deveni sau) a face să devină mai puțin intens Si: a (se) mici¹ (8-9), a scădea, a slăbi. 10-11 vtr (Înv) A (se) umili Si: a (se) mici¹ (10-11), (înv) a (se) smeri. 12-13 vtrp (Îvp) (A face să-și piardă sau) a diminua însemnătatea, valoarea, prestigiul cuiva sau a ceva Si: a știrbi. 14 vr A decădea din rang, din importanță. 15 vr A se înjosi.

micșura v vz micșora

micușor, ~oară a vz micșor

‡ ÎNMICȘURA – MICȘORA.

MICȘOR, -OARĂ, micșori, -oare, adj. Micuț. [Var.: micușor, -oară adj.] – Mic + suf. -ușor.

MICȘOR, -OARĂ, micșori, -oare, adj. Diminutiv al lui mic2. 1. (În opoziție cu mare) v. mic² (1). Frumos și încruntat; micșor, și părea ca un munte. DELAVRANCEA, O. II 173. Buruiana e micșoară, Ca rubinu roșioară. VĂCĂRESCU, P. 338. Am patru surioare. Două mari, două micșoare; una pe alta se alungă Și nu pot să se ajungă (Roatele). GOROVEI, C. 321. 2. (În opoziție cu lat) v. mic ² (1). Sînt doi munți prin care curge un rîu micșor. GOLESCU, Î. 82. 3. (În opoziție cu vîrstnic) v. mic ² (5). Numai fetele erau mai mari; băieții erau micșori. GALACTION, O. I 292. Eu micșor mi-am fost, minte n-am avut. PĂSCULESCU, L. P. 9. – Variantă: micușor, -oară (MIRONESCU, S. A. 33, NEGRUZZI, S. III 87) adj.

MICȘORA, micșorez, vb. I. Tranz. 1. (În opoziție cu mări) A face mai mic (ca dimensiune, volum, intensitate etc.), a reduce din dimensiuni. Tata avea grijă să închidă ușa la sobă și să micșoreze lumina lămpii. PAS, Z. I 174. Se gîndește să-l lase să treacă și-și micșorează pasul. SAHIA, N. 94. ◊ Fig. Apoi se retrase în fundul banchetei și micșoră privirea părînd că măsoară de la distanță un soclu aievea. C. PETRESCU, C. V. 23. ◊ Refl. Eu îi iau și ea tot crește, Dacă-i dau se micșorează (Groapa). SADOVEANU, P. C. 6. ♦ Refl. (Despre zi, noapte) A se scurta (după anotimpuri). S-a micșorat ziua. 2. (Cu privire la valori, prețuri etc.; în opoziție cu spori) A reduce, a scădea. A micșora impozitele. – Variantă: micșura (NEGRUZZI, S. I 154, DRĂGHICI, R. 151) vb. I.

A SE MICȘORA se ~ează intranz. A deveni (mai) mic (ca număr, dimensiuni, valoare, intensitate, durată etc.); a se diminua; a se reduce; a scădea; a descrește; a se împuțina. /Din micșor înv.

A MICȘORA ~ez tranz. A face să se micșoreze; a diminua; a reduce; a împuțina; a scădea; a descrește. /Din micșor înv.

micșorà v. a (se) face mai mic. [Dela micșor = micușor].

micșór, -oáră adj. V. micușor.

micșoréz și micșuréz v. tr. (d. micșor îld. micușor, dim. d. mic). Fac maĭ mic, reduc, diminuez, scad: a micșora o grămadă, (și fig.) o pretențiune. – Și înm- și -résc (Vechĭ).

micușór (est) și micșór (vest), -oáră adj. (dim. d. mic). Cam mic, micuț, mititel.

micșor (rar) adj. m., pl. micșori; f. micșoară, pl. micșoare

micșora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. micșorez, 3 micșorează; conj. prez. 1 sg. să micșorez, 3 să micșoreze corectat(ă)

micșor (rar) adj. m., pl. micșori; f. micșoară, pl. micșoare

micșora (a ~) vb., ind. prez. 3 micșorează

micșor adj. m., pl. micșori; f. sg. micșoară, pl. micșoare

micșora vb., ind. prez. 1 sg. micșorez, 3 sg. și pl. micșorează

micșorez.

MICȘOR adj. v. micuț, mititel, scurticel.

MICȘORA vb. v. diminua, înjosi, scădea, smeri, umili.

MICȘORA vb. 1. v. descrește. 2. a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) ușura. (A ~ încărcătura unei nave.) 3. a (se) mici, a (se) reduce, a scădea. (S-a ~ rația.) 4. v. scurta. 5. v. reduce. 6. v. împuțina. 7. a descrește, a se mici, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) 8. v. încetini. 9. v. atenua. 10. a reduce, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 11. a lăsa, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preț.) 12. v. ieftini. 13. a reduce, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.)

micșor, -oară adj. (pop.) 1 (despre ființe, obiecte etc.) v. Micuț. Mititel. Mititică. 2 (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) v. Micuț. Scurticel. Scurticică. Scurtișor. Scurtuț.

micșora vb. 1. I (indică dimensiunea) 1 tr., refl. a descrește, a (se) diminua, a (se) reduce, a scădea, <pop.> a (se) mici, <fam.> a (se) pitici, <reg.> a scăpăta, <fig.; pop.> a se pișca. Spre seară, coborând spre asfințit, globul soarelui se micșorează. 2 refl. (despre inflamații, excrescențe etc.) a descrește, a regresa, <rar> a se trage. Abcesul a început să se micșoreze. 3 tr., refl. a (se) împuțina, a (se) reduce, a (se) restrânge, a scădea, <înv. și reg.> a (se) strâmta. În ultimii ani pădurile s-au micșorat. 4 tr. (compl. indică texte, scrieri etc.) a prescurta, a reduce, a scurta. Din cauză că articolul era prea mare, autorul a fost nevoit să micșoreze textul pentru a-l putea publica. II (arată cantitatea) 1 tr., refl. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) reduce, a scădea, <pop.> a (se) mici, <fam.> a sărăci, <înv.> a (se) puțina. Numărul fumătorilor se micșorează continuu. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică greutăți, poveri, încărcături etc.) a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) ușura. Pentru ca un balon să se ridice în aer trebuie să se micșoreze cantitatea de lest. 3 tr., refl. (despre prețuri) a coborî, a (se) ieftini, a (se) reduce, a scădea, <reg.> a se lesni. Prețurile la unele alimente s-au micșorat. 4 refl. (despre valori, fapte, situații etc.) a se împuțina, a se rări, a se reduce, a scădea, <reg.> a scăpăta. Recompensele bănești s-au micșorat. S-a constatat că infracțiunile s-au micșorat. 5 intr. a lăsa, a reduce, a scădea. Întrucât marfa nu se vindea, producătorii au micșorat din preț. 6 tr. (compl. indică pedepse, condamnări, amenzi etc.) a coborî, a reduce, a scădea, <înv. și pop.> a ușura, <fig.> a îndulci. În urma recursului, judecătorul i-a micșorat pedeapsa. 7 tr. (compl. indică valori, rații etc.) a reduce, a scădea, <pop.> a mici, <fig.; înv.> a îngusta. Băncile au micșorat creditele. III (indică intensitatea) 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică fenomene ale naturii ori sociale, șocuri, zgomote etc.) a (se) alina, a (se) amortiza, a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) estompa, a (se) liniști, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, <pop. și fam.> a (se) astâmpăra, <pop.> a se lăsa, a (se) ogoi, <reg.> a îngădui, a se nestoia, <fig.> a (se) dilua, a (se) îmblânzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia, a (se) pacifica, a (se) subția, <fig.; rar> a amorți, a se slei, <fig.; înv.> a se slobozi. Zgomotul de afară s-a micșorat în urma instalării termopanelor la ferestre. 2 tr. a încetini, a reduce, <fig.; fam.> a muia. Șoferii micșorează viteza mașinii la curbe. 3 refl. (despre temperatură) a coborî, a descrește, a scădea. După tratament, temperatura bolnavului s-a micșorat. 4 refl. (despre foc, flăcări) a se învălui, a scădea. Focul ardea bine, dar, din când în când, se micșora la adierile vântului. IV refl. (indică durata) a descrește, a se diminua, a se reduce, a scădea, a se scurta, <pop.> a se mici. Primăvara, noaptea se micșorează, iar ziua crește. V (indică valoarea, calitatea) 1 tr. (compl. indică valoarea, calitatea etc. cuiva sau a ceva) a diminua, a scădea, <fig.> a știrbi. Nimic nu-i poate micșora reputația. 2 refl. (înv.; despre oameni) v. Înjosi. Ploconi. Umili. 3 tr. (compl. indică oameni) v. Înjosi. Umili. 4 refl. (despre oameni) v. Smeri. Umili.

micșor adj. v. MICUȚ. MITITEL. SCURTICEL.

MICȘORA vb. 1. a descrește, a se reduce, a scădea, (pop. fig.) a se pișca. (Luna s-a ~.) 2. a (se) diminua, a (se) reduce, a (se) ușura. (A ~ încărcătura unei nave.) 3. a (se) mici, a (se) reduce, a scădea. (A ~ rația.) 4. a prescurta, a reduce, a scurta. (Mai ~ din text.) 5. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor s-a ~ continuu.) 6. a (se) împuțina, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 7. a descrește, a se mici, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.) 8. a încetini, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 9. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îndulci, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.) 10. a reduce, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 11. a lăsa, a reduce, a scădea. (A mai ~ din preț.) 12. a (se) ieftini, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ prețurile la...) 13. a reduce, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.)

micșora vb. v. DIMINUA. ÎNJOSI. SCĂDEA. SMERI. UMILI.

A micșora ≠ a majora

A (se) micșora ≠ a (se) lungi, a (se) mări, a crește, a spori, a (se) urca

MICȘORI vb. IV v. micșora.

MICȘOR, -OARĂ adj. Diminutiv al lui m i c; micuț, mititel. I. (Indică dimensiunea) 1. Cf. mic (I 1).Cea limbă preasătulă o picătură de apă micșoară jeluiia. CORESI, EV. 368, cf. ANON. CAR. Lăcuitorii dintr-aceste ostroave. . . să hrănesc cu pești micșori. AMFILOHIE, G. 163/24, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Pe lîng-a unei balade ș-a unui madrigal zamă, S-adaug și ihneluța unui sonet micușor. NEGRUZZI, S. III, 87, cf. ALEXI, W., ALR I 691/926, 1047/790. ◊ Lăcustă micușoară = cosaș (Tettigonia viridissima). ALR I 1896/679. 2. Cf. m i c (I 2). O cetate săracă și micșoară. CORESI, EV. 210, cf. 502. S-au făcut acia calpuzănie la vreun sat sau și tîrg micșor. PRAV. 76. 3. Cf. m i c (I 3). Un pui de pasăre, care făcînd nenumărate învîrcoliri în micșoara sferă a zămislirii sale, în cea de pe urmă să sparge gheoacea ei și iese puiul la lumină (a. 1 826). GCR II, 254/13. 4. Cf. m i c (I 5). Micșor Ioan depre stat să are ce la D[u]mn[e]dzău are cinste mare. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 115^r/20. Și două tunuri ca butea. . . înțr-un deal cam micșoru îndreptîndu-le . . . au asediat. . . oștile. DIONISIE,171. Buruiana e micșoară. I. VĂCĂRESCUL, ap. PV 338/1. Era. . . micșor, și părea ca un munte. DELAVRANCEA, O. II, 173, cf. ALRM I/I H 95, ALR I 1847/810. 5. Cf. mi c (I 6). Aciia sînt doi munți prin care curge un rîu micșor. GOLESCU, Î. 56. II. (Despre ființe) Cf. m i c (II). Cela ce va ucide prunc micșor, să va certa mai cu rria moarte decît cela ce are fi ucis bărbat deplin. PRAV. 87, cf. 293, POLIZU. Băieții erau micșori. GALACTION, O. 292. M-am frînt de genunchi, ca să-mi pot rezema fruntea de pieptul lui, ca altădată, cînd eram micșor. STANCU, R. A. I,-,53. Slujeaște . . . De micșior copil. La domnu Costandin. TEODORESCU, P. P. 46. Cînd eream micșor, copilandru. . . erea din cinci una la arindaș. GRAIUL, I, 76, Eu micșor mi-am fost, Minte n-am avut, Oi dalbe am păzit. PĂSCULESCU, L. P. 9. De trei ori era să mor . . . D-un drag de frățior Că l-am lăsat micușor. ANT. LIT. POP. A, 41, cf. ALR I 1621/986. Am patru surioare, Două mari, două micșoare; Una pe alta se alungă Și nu pot să se ajungă (Roțile). GOROVEI, C. 321, cf. PASCU, C. 80. ◊ (Substantivat) P.e-aista, ca pe cel mai micușor,-l-am luat cu noi, că ni-a fost în grijă să-l lăsăm fără de mă-sa. MIRONESCU, S. A. 33. (E x p r.) De micșor = de micuț, V. m i c u ț (II). De micșor m-ai botezat, De mare m-ai cununat. ȘEZ. VIII, 170. III. (Arată cantitatea) Cf. m i c (IV 2). Pre cela ce-l vor certa pentru furtușag macar ce certare micșoară are fi pățit. EUSTRATIE- ap. GCR I, 120/34, cf. 79/13. M-am gîndit. . . să le facem fetelor o zestre cît de micșoară. CARAGIALE ,O. II, 229. IV. (Indică intensitatea) Cf. m i c (V). De va fi bătaia micșoară, nu să va despărți. PRAV. 159. Cu un glas micșor foarte, abia cît să auzea,îi zise: cu plecăciune. PANN, E. III, 27/3.V. (Arată calitatea) 1. Cf. m i c (V 1). Dete hîrtie către sultanul cerînd Să-i. dea vreo Slujbuliță micșoară și mai de rînd. PANN, H. 82/10. 2. Cf. m i c (VI 4) De iaste vreun om de gios și micșor și sărac, să va certa cu certare trupască. PRAV. 288, cf. 323. ◊ (Substantivat) La greșala hotriei să va certa mai mult boiarinul decît cel mai micșor. ib, 288. - Pl.: micșori, -oare. – Și: micușór, -oáră adj. – Mic + suf. -(u)șor.

MICȘORA vb. I. (De obicei în opoziție cu m ă r i¹) I. T r a n z. și r e f l. (Cu sens dimensional) A face sau a deveni (mai) mic (I); a (se) mici¹ (1). Că nu puiu înaintea noastră steale înșălătoare nici lună ce creaște și se mai micșoreaște (a. 1633). GCR I, 83/39. De va . . . micșura hotarul vecinului său . . . să-și piardză lucrul și osteneala ce va fi făcut. EUSTRATIE, ap. GCR I, 119/30. Ochii și-i mai micșoresc Și-i strîng parcă-s de durez. MUMULEANU, C. 134/12. Au înfipt în pămînt un lemn care sta drept în sus și cu cît să apropie soarile cătră amiazăzi, cu atîta să micșura umbra lemnului. DRĂGHICI, R. 151/2, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V. , CIHAC, I, 163, DDRF. Se retrase în fundul banchetei și micșora privirea. C. PETRESCU, C. V. 23. Pașii celui din spate s-au apropiat de tot. Goldenberg se gîndește să-l lase să treacă și-și micșorează pasul. SAHIA, N. 94. Cînd i se micșora inima, cînd îi creștea, înghimpîndu l. SADOVEANU, M. C. 204. Deivos ridică din umeri întrebător și micșorîndu-și ochii mari se arătă nedumerit. CAMIL PETRESCU, O. III, 149. Dracu. . . face din lemn un lup cît o casă de mare . . . D[umne]zea . . . povățui pe dracu să-l mai micșureze. ȘEZ. V, 158. S-a mărit măgarul, s-a micșorat samarul, se zice despre un copil care a crescut și i-au rămas hainele mici. Cf. ZANNE, P. I, 536. Eu îi iau și ea tot crește, Dacă-i dau, se micșorează (Groapa). SADOVEANU, P. C. 6. ◊ F i g. Fiecare om poartă într-însul copilăria sa, micșorată, ce e drept, înghesuită de atîtea impresii și idei noi. DELAVRANCEA, T. 11. ◊ (Cumulează și ideea de cantitate) Aciia . . . este o apă mică curgătoare, pe care cu meșteșug prin închidere de porți, ca cu o stavilă, o măresc și o micșoresc. GOLESCU, Î. 96. Apa s-a micșorat. POLIZU. II. R e f l. (Cu sens durativ) A dura (mai) puțin, a scădea (în timp); a se mici¹ (2). Cf. m i c (III). Cf. PONTBRIANT, D. III. T r a n z. și r e f l. (Cu sens cantitativ) A face sau a deveni mai mic (IV); a (se) mici¹ (3), a (se) reduce, a scădea; s p e c. a (se) reduce ca număr, ca plafon. Spâșeaște-me Doamne . . . că micșiurară-se deadevearele fii oamerilor. PSALT. 17. Scurtat-ai (micșurat-ai H, î m p u ț i n a t – a i C²) dzilele vreamiei lui. ib. 187. Nu va putia giudețul nice într-un chip să mai micșureadze certaria ce să dă la sodomie. PRAV. 210, cf. 294. Lui Antiohi Vodă au rămas rană nevendecată, că i s-au și schimbat lucrurili și i s-au micșurat schivernisala. NECULCE,177, cf. BELDIMAN, E. 46/1. Departe de a se micșura numărul jertvelor, el încă au mai crescut. AR (1 829), 130²/4. De vor sta oile prea mult pe un lan de grîu, îl vatămă și micșurează rodul. I. IONESCU, C. 47/16. Începură a striga: – Să micșureze dâjdiile! NEGRUZZI, S. I, 154. A micșora prețul. PONTBRIANT, D. IV. R e f l. (Cu sens intensiv) A deveni (mai) puțin intens, (mai) slab, (mai) scăzut; a se mici¹ (4). Cf. m i c (V). Că den întrebarea lui încredințară-se că să iaste o credință, ea se și măreaște și micșurează. CORESI, EV. 252. Oricît gem ș-oricît suspin Rău-mi nu se micșorește. VĂCĂRESCU, P. 194/3. Dulcea paserei cîntare ce treptat se micșurează. NEGRUZZI, S. II, 15. Durerea s-a micșorat. PONTBRIANT, D., cf. CIHAC, I, 163. Tata avea grijă să închidă ușa la sobă și să micșoreze lumina lămpii. PAS, Z. I, 174. La răspîntii micșora viteza, suna și vira cu prudență. V. ROM. octombrie 1 954,100. V. 1. T r a n z. și r e f l. (Învechit) A (se) umili; a (se) smeri; a (se) mici¹ (5). Aude D[umne]zeul și pleacă (mai micșura-i-va H) ei. PSALT. 106. Cine să va înălța pre sine, micșura-să-va. N. TEST. (1 648), 30^r/17. Ce voi micșurați pre surumani, au nu bogații cu putearea lor vă nădușesc pre voi și vă trag pre voi la leage? ib. 177^r/28, cf. BELDIMAN, N. P. II, 165/12, LB, POLIZU, BARCIANU, V., CIHAC, I, 163, DDRF. 2. T r a n z. (Învechit și popular) A aduce o diminuare însemnătății, valorii, prestigiului (cuiva sau a ceva); a știrbi. Cf. m i c (VI 1). Înmicșurat-ai (m a i micșurași-l H) el cu neșchitu ceva de îngeri. PSALT. 11. Micșurează numele lui Hristos (ce se zice de-l face mic). CORESI, EV. 496. Cu puținel îl micșură pre îns mai mic decăt îngerii, adecă pre om (a. 1 643). BV I, 139. Pune-vom ceia ce vom putea nevoință, însă nu că doară scrisorile altora de greșite să le arătăm sau în cevaș cinstea, ostenințelor lor să micșurăm. CANTEMIR, HR. 484. (În context figurat) Bradul surpa teiul Cinstea micșorîndu-i. TEODORESCU, P. P. 353. ◊ R e f l. p a s. Cu aceasta nu să micșurează destoiniciia ceștii cărți. N. TEST. (1 648), 199^v/14. ♦ R e f l. Cît să slăbește sau să micșureadză cinstea stăpînului, îndată să și lasă și aleargă sluga la altul, care-i vede că-i mai cu puteri. NECULCE, L. 162, cf. 148. ♦ R e f l. A decădea din rang, din importanță. Că. . . mai micșurămu-ne de toate limbile și sem smeriți prespre tot pămîntul astădzi dereptu păcatele noastre. PSALT. 328. De la o vreme încoace această breaslă s-au fost micșurat încăpînd aemu la această breaslă din oameni proști. GHEORGACHI, LET. III, 293/16, cf. CIHAC, I, 163. ♦ R e f l. A se înjosi. Niciodată nu se va micșora un franțez să slujească pe lîngă o căpetenie de corsari. CR (1830), 32¹/6. - Prez. ind.: micșorez. – Și: (învechit și popular) micșura vb. I; micșori (prez. ind. micșoresc) vb. IV. – V. m i c ș o r.

MICȘURA vb. I v. micșora.

MICUȘOR, -OARĂ adj. v. micșor.