2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIȘELÉȘTE adv. Ca un mișel (1), nedemn; în chip mârșav; ca un laș, ca un fricos. – Mișel + suf. -ește.

MIȘELÉȘTE adv. Ca un mișel (1), nedemn; în chip mârșav; ca un laș, ca un fricos. – Mișel + suf. -ește.

mișelește av [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 66v/24 / E: mișel + -ește] 1 (înv) în mod sărăcăcios Cf mișel (1). 2 Ca un mișel (22) Si: netrebnic. 3 Ca un laș.

MIȘELÉȘTE adv. Ca un mișel, în chip mișelesc, netrebnic, nedemn. Ca gîndul se repezi, smuci arma din mîna flăcăului și-o rupse la fugă, mișelește. MIRONESCU, S. A. 74. Tăiatu-m-ai tîlhărește, Fugitu-mi-ai mișelește. ALECSANDRI, P. P. 74.

MIȘELÉȘTE adv. În felul mișeilor; ca mișeii. /mișel + suf. ~ește

mișeli [At: STAMATI, D. / V: (reg) ~eri, (cscj) ~la, ~șula / Pzi: ~lesc / E: mișel] 1 vt (Înv) A sărăci Cf mișel (1). 2 vr (Pop; îcr a se văicări, a se târgui) A se plânge. 3 vr (Rar) A deveni mișel (22) Si: a se ticăloși. 4 vr A deveni laș, fricos. 5 vi A trăi ca un mișel (24).

MIȘELÍ, mișelesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A aduce (pe cineva) într-o stare nenorocită, mizeră; a chinui. S-a mai uitat o clipă... la trupul acela adus de spate și mișelit în trudă și în bătăi. POPA, V. 306.

MIȘELÍ, mișelesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) A aduce pe cineva într-o stare nenorocită; a chinui. – Din mișel.

mișelesc a. de mișel: fapte mișelești.mișelește adv. într’un chip mișelesc, prin trădare: fu omorît mișelește.

2) mișelésc v. tr. Rar. Zic cuĭva „mișel”. V. refl. Îmĭ zic „mișel, vaĭ de capu meŭ”, mă vait.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIȘELÉȘTE adv. v. sărăcăcios.

MIȘELÉȘTE adv. netrebnic, ticăloșește, (livr.) infam. (S-a purtat ~.)

MIȘELEȘTE adv. netrebnic, ticăloșește, (livr.) infam. (S-a purtat ~.)

MIȘELÍ vb. v. boci, calici, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, ruina, sărăci, scăpăta, tângui, văicări, văita.

mișeli vb. v. BOCI. CALICI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

Intrare: mișelește
mișelește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • mișelește
Intrare: mișeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mișeli
  • mișelire
  • mișelit
  • mișelitu‑
  • mișelind
  • mișelindu‑
singular plural
  • mișelește
  • mișeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mișelesc
(să)
  • mișelesc
  • mișeleam
  • mișelii
  • mișelisem
a II-a (tu)
  • mișelești
(să)
  • mișelești
  • mișeleai
  • mișeliși
  • mișeliseși
a III-a (el, ea)
  • mișelește
(să)
  • mișelească
  • mișelea
  • mișeli
  • mișelise
plural I (noi)
  • mișelim
(să)
  • mișelim
  • mișeleam
  • mișelirăm
  • mișeliserăm
  • mișelisem
a II-a (voi)
  • mișeliți
(să)
  • mișeliți
  • mișeleați
  • mișelirăți
  • mișeliserăți
  • mișeliseți
a III-a (ei, ele)
  • mișelesc
(să)
  • mișelească
  • mișeleau
  • mișeli
  • mișeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mișelește

  • 1. Ca un mișel; în chip mârșav; ca un laș, ca un fricos.
    exemple
    • Ca gîndul se repezi, smuci arma din mîna flăcăului și-o rupse la fugă, mișelește. MIRONESCU, S. A. 74.
      surse: DLRLC
    • Tăiatu-m-ai tîlhărește, Fugitu-mi-ai mișelește. ALECSANDRI, P. P. 74.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mișel + sufix -ește.
    surse: DEX '98 DEX '09

mișeli

  • 1. învechit arhaizant A aduce (pe cineva) într-o stare nenorocită, mizeră.
    surse: DLRLC sinonime: chinui attach_file un exemplu
    exemple
    • S-a mai uitat o clipă... la trupul acela adus de spate și mișelit în trudă și în bătăi. POPA, V. 306.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • mișel
    surse: DLRM