metro²- [At: DN³ / E: fr métro-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) uter.

metro³- [At: DN³ / E: fr métro-, it metro-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Măsură. 2 Măsurare.

metro¹ sn vz metrou

METRO, metrouri, s. n. Metropolitan.

METRO¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) uter”. [Var. metr-, metri-. / < fr. métro-, cf. gr. metra].

METRO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „măsură”, „măsurare”. [Var. metr-. / < fr. métro-, it. metro-, cf. gr. metron].

METRO s.n. v. metrou.

METR¹(O)-, -METRIE, -METRU elem. „uter”. (< fr. métr/o/-, -métrie, -mètre, cf. gr. metra)

METR²(O)-, -METRIE, -METRU elem. „măsură, măsurătoare”. „(picior de) vers”. (< fr. métr/o/-, -métrie, -mètre, cf. gr. metron)

METROU, metrouri, s. n. Mijloc de transport în comun pe cale ferată urbană subterană, mai rar aeriană sau la nivelul solului; tren subteran, metropolitan (2). [Var.: metro s. n.] – Din fr. métro.^[1] corectat(ă)

-metrie [At: DN³ / E: fr -métrie] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Măsurare. 2 Măsură.

metrou sn [At: C. PETRESCU, O. P. I, 23 / V: (rar) metro / Pl: -ri / E: fr métro] Cale ferată urbană subterană, mai rar terestră sau aeriană, pentru transportul în comun al persoanelor cu ajutorul unor trenuri rapide Si: (rar) metropolitan¹ (7).

METROU, metrouri, s. n. Mijloc de transport în comun pe cale ferată urbană subterană, mai rar aeriană sau la nivelul solului; tren subteran, metropolitan (2). [Var.: metro s. n.] – Din fr. métro.

METR¹- v. metro¹-.

METR²- v. metro²-.

METRI- v. metro¹-.

-METRIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „măsurare”, „măsură”. [< fr. -métrie, it. -metria, cf. gr. metrion].

METROU s.n. Metropolitan. [Pl. -ouri, var. metro s.n. / < fr. métro].

-METRIE¹ elem. metr¹(o)-. ()

-METRIE² elem. metr²(o)-.

METROU s. n. linie ferată urbană (subterană) electrificată; vehicul care circulă pe o astfel de linie; metropolitan. (< fr. métro)

-METRU³ elem. metr²(o)-.

-METRU² elem. metr¹(o)-. ()

METROU ~ri n. 1) Cale ferată subterană cu tracțiune electrică, care servește la transportul în comun. 2) Tren electric care circulă pe o astfel de cale ferată. /<fr. métro^[1]

-metríe f. Sufix vgr. care înseamnă „măsurare”, ca în aero-, geo-, plani-, trigono-, stereo-metrie.

metro

metrou (desp. me-trou) s. n., art. metroul; pl. metrouri

metrou (me-trou) s. n., art. metroul; pl. metrouri

metrou s. n. (sil. -trou), art. metroul; pl. metrouri^[1]

METRO-₃ „caracter matern”. ◊ gr. meter, tros „mamă” > fr. métro-, germ. id., engl. id. > rom. metro-. □ ~clinie (v. -clinie), s. f., predominanță a caracterelor materne la hibrizi.

METRO-₂ „măsură, măsurătoare”. ◊ gr. metron „măsură” > fr. métro-, germ. id., engl. id. > rom. metro-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază măsurile fizice, unitățile și procedeele de măsură; ~manie (v. -manie), s. n., manifestare psihopatică de a face versuri; ~metru (v. -metru₁), s. n., metronom*; ~nom (v. -nom), s. n., instrument care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale; sin. metrometru; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul instrumentelor și aparatelor de măsură; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapică prin măsurătoare.

METRO-₁ „uter, matrice”. ◊ gr. metra „uter, matrice” > fr. métro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. metro-. □ ~campsie (v. -campsie), s. f., îndoire a uterului; ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a uterului; ~elitrorafie (v. elitro-, v. -rafie), s. f., operație chirurgicală de unire a peretelui vaginal anterior sau a feței anterioare a colului uterin cu peretele posterior al vaginului; ~manie (v. -manie), s. f., dorință irezistibilă și insațiabilă pentru actul sexual la femei sau la animalele femele; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a uterului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie uterină survenită în afara ciclului menstrual; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere mucoasă sau seroasă din cavitatea uterină; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură uterină; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a uterului.

METR-, v. METRO-₁. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere uterină; sin. metrodinie; ~odinie (v. -odinie), s. f., metralgie*.

-METRIE₁ „măsurare, evaluare”. ◊ gr. metron „măsură” > fr. -métrie, germ. id., it. -metria, engl. -metry > rom. -metrie.

-METRIE₂ „matrice, uter”. ◊ gr. metra „uter” > fr. -métrie, germ. id. > rom. -metrie.

-METRU₂ „uter, matrice”. ◊ gr. metra „uter, matrice” > fr. -mètre > rom. -metru.

METRO-GOLDWYN-MAYER [métrəu gəuldwin meiər] (MGM), una dintre cele mai cunoscute case de film americane. Fondată (1924) la Hollywood, s-a remarcat prin promovarea „star-sistemului” (Greta Garbo, F. Astaire, Elisabeth Taylor ș.a.).

METRÓU (METRÓ) (< fr.) s. n. Mijloc de transport în comun pe cale ferată urbană, cu precădere subterană, cu trenuri rapide, alcătuite obișnuit din 3-8 vagoane. În m. subterane, calea ferată se montează în tuneluri care au adâncimi până la 60 m. Primul m. din lume a fost construit la Londra (1860-1863). Cele mai extinse rețele de m. sunt: la New York (1868, peste 500 km), Londra (408 km), Paris (1900, peste 300 km), Berlin (1902, 235 km), Moscova (1935, 230 km), Tokyo (1927, 155 km), Ciudad de Mexico (1902, peste 140 km), Seul (1972, 120 km). M. din Moscova transportă cei mai mulți călători (mai mult de 2 miliarde pe an). În România, construcția primei linii de m. a început în 1975, în București, fiind dată în folosință la 16 noiembrie 1979; ulterior, s-au construit încă două magistrale, în prezent rețeaua având o lungime de peste 60 km. Sin. metropolitan (2).

METROU s. (rar) metropolitan, tren subteran. (Stație de ~.)^[1]

METROU s. (rar) metropolitan, tren subteran. (Stație de ~.)

METRO s. n. v. metrou.

METRÓU s. n. Cale ferată urbană subterană, mai rar terestră sau aeriană, pentru transportul, în comun al persoanelor cu ajutorul unor trenuri rapide; (rar) metropolitan¹ (2). Zece mii de adoratoare neconsolate sosite. . . cu automobile, cu tramvaie, cu bărci, cu metrouri și pe jos. C. PETRESCU, O. P. I, 23. La gurile stațiilor de metrou, furnicar de oameni. STANCU, U.R.S.S. 36, cf. 21. Pietonii. . . mai bucuros merg cu metroul. V. ROM. octombrie 1 954, 171. Stațiile metroului din Moscova sînt domuri, palate. CĂLINESCU, S. 339, cf. SCÎNTEIA, 1 960, nr. 4848. - Pl.: metrouri. – Și: (rar) metró s.n. – Din fr. métro.