metropolitan¹, ~ă [At: SADOVEANU, O. X, 447 / Pl: (1-6) ~i, ~e, (7) ~e / E: fr métropolitain] 1-2 a Care aparține unei metropole (2, 4). 3-4 a Care are caracter de metropolă (2, 4). 5-6 a Care este originar dintr-o metropolă (2, 4). 7 sn (Rar) Metrou.

METROPOLITAN¹, metropolitane, s. n. Linie feroviară urbană, de obicei subterană, pe care circulă vehicule cu tracțiune electrică; vehicul de transport în comun care merge pe o astfel de linie; metro. În toate orașele mari ale lumii unde există metropolitane, constructorii acestor căi de comunicație au avut în vedere numai utilitatea lor. STANCU, U.R.S.S. 18.

METROPOLITAN s.n. Linie ferată urbană (subterană) electrificată; vehicul care circulă pe o astfel de linie; metro, metrou. [Pl. -ne. / < fr. métropolitain].

METROPOLITAN, -Ă I. adj. referitor la metropolă. II. s. n. metrou. (< fr. métropolitain)

metropolitan a. 1. ce are caracterul unei metropole: oraș metropolitan; 2. arhiepiscopal: biserică metropolitană. ║ n. tren subteran.

metropolitan¹ (metrou) (înv.) (desp. me-tro-) s. n., pl. metropolitane

metropolitan² (metrou) (înv.) (me-tro-) s. n., pl. metropolitane

metropolitan s. n. (sil. -tro-), pl. metropolitane

METROPOLITAN s. v. metrou.

metropolitan s.n. (transp.; rar) v. Metrou. Tren subteran.

metropolitan s. v. METROU.

METROPOLITÁN¹, -Ă adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unei metropole; care are caracter de metropolă; care este originar dintr-o metropolă. Instituțiile locale . . . au fost. . . subordonate autorităților metropolitane. OȚETEA, R. 147. Cuceritorii metropolitani, ca pretutindeni în regimurile coloniale, n-au fost preocupați decît să culeagă roadele bogate ale Jamaicii. V. ROM. aprilie 1954, 66. 2. S. n. (Rar) Metrou. Tramvaie electrice, metropolitan – galopul unei vieți înfrigurate. SADOVEANU, O. X, 447. În toate orașele mari ale lumii unde există metropolitane, constructorii acestor căi de comunicație au avut în vedere. . . utilitatea lor. STANCU, U.R.S.S. 18. – Pl.: (1) metropolitani, -e, (2) metropolitane. – Din fr. métropolitain.