METRÓU s. n. Cale ferată urbană subterană, mai rar terestră sau aeriană, pentru transportul, în comun al persoanelor cu ajutorul unor trenuri rapide; (rar) metropolitan¹ (2). Zece mii de adoratoare neconsolate sosite. . . cu automobile, cu tramvaie, cu bărci, cu metrouri și pe jos. C. PETRESCU, O. P. I, 23. La gurile stațiilor de metrou, furnicar de oameni. STANCU, U.R.S.S. 36, cf. 21. Pietonii. . . mai bucuros merg cu metroul. V. ROM. octombrie 1 954, 171. Stațiile metroului din Moscova sînt domuri, palate. CĂLINESCU, S. 339, cf. SCÎNTEIA, 1 960, nr. 4848. - Pl.: metrouri. – Și: (rar) metró s.n. – Din fr. métro.