metalurgie sf [At: J. CIHAC, I. N. 453/6 / V: (înv) ~ghie / E: fr métallurgie, ger Metallurgie] 1 Tehnică a extragerii și prelucrării în semifabricate a metalelor industriale. 2 Întreprindere sau secție într-o întreprindere în care se elaborează și se prelucrează metale. 3 Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor, precum și cu studiul proceselor fizice și chimice care se produc la obținerea și prelucrarea lor. 4 Facultate unde se pregătesc metalurgiști (2).

METALURGIE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, precum și cu studiul proceselor fizice și chimice care se produc la extragerea metalelor din minereuri și la prepararea aliajelor. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj al acestuia, de la extragerea metalului din minereu și prepararea aliajelor industriale, pînă la turnarea în lingouri sau prelucrarea în semifabricate.

METALURGIE s.f. 1. Disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la prepararea aliajelor. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj. [Gen. -iei. / < fr. métallurgie, cf. gr. metallon – metal, ergon – lucru].

METALURGIE s. f. 1. știință care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la elaborarea aliajelor. 2. tehnica extragerii metalelor și a elaborării aliajelor, precum și a prelucrării lor în semifabricate. (< fr. métallurgie)

METALURGIE f. 1) Ramură a științei care se ocupă cu studierea proprietăților fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor. 2) Tehnica extragerii metalelor și a elaborării aliajelor. 3) Întreprindere sau secție a unei întreprinderi unde se elaborează și se prelucrează metale. /<fr. métallurgie

metalurgie f. arta de a extrage metalele din pământ și a le purifica.

*metalurgíe f. (vgr. metallurgía. V. liturghie). Știința de a scoate, a curăța și a lucra metalele.

metalurghie sf vz metalurgie

metalurgie s. f., art. metalurgia, g.-d. metalurgii, art. metalurgiei

metalurgie s. f., art. metalurgia, g.-d. metalurgii, art. metalurgiei

metalurgie s. f., art. metalurgia, g.-d. metalurgii, art. metalurgiei

METAL-, v. METALO-. □ ~urgie (v. -urgie), s. f., 1. Disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și aliajelor lor, precum și procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj.

METALURGÍE (< fr.; {s} lat. metallurgia și gr. metallurgein „a extrage minereuri”, „a prelucra metale”) s. f. 1. Tehnica extragerii metalelor, a elaborării aliajelor (industriale), precum și a prelucrării lor în semifabricate (pentru laminare și forjare). Procesele metalurgice se aplică și pentru producerea materialelor nemetalice, inclusiv a semiconductorilor. M. este una dintre ramurile principale ale industriei moderne. 2. Știință care are ca obiect studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor și aliajelor lor, precum și al proceselor fizico-chimice care intervin în operațiile din cadrul m. (1). ◊ Metalurgia pulberilor = metaloceramică.

METALURGIE s. metalurgia fierului v. siderurgie; metalurgia pulberilor v. metaloceramică.

METALURGIA PULBERILOR s. metaloceramică.

METALURGIE s. f. 1. Tehnica extragerii și prelucrării în semifabricate a metalelor (industriale). Acest mineral se întrebuințează la metalurghie. J. CIHAC, I. N. 453/6, cf. NEGULICI. Asupra acestei proprietăți este întemeiată mai cu seamă metalurghia ferului. MARIN, PR. I, 155/7. În metalurghie și industrie aerul este întrebuințat. PONI, CH. 72. Foarte activă a trebuit. . . să fie și metalurgia, și anume aproape exclusiv a aramei (transformată în bronz) și a aurului. PÂRVAN, G. 454. [Antracitul] se întrebuințează ca înlocuitor al cocsului în metalurgie. IOANOVICI, TEHN. 13. ♦ Întreprindere sau secție într-o întreprindere în care se elaborează și se prelucrează metale. 2. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor, precum și cu studiul proceselor fizice și chimice care se produc la obținerea și prelucrarea lor. Știința care se ocupă cu transformarea minereurilor în metale se numește metalurgie. IOANOVICI, TEHN. 29. Metalurgia fizică urmărește cunoașterea proprietăților metalelor. LTR². Și: (învechit) metalurghie s. f. – Din fr. métallurgíe. – Pentru metalurghie, cf. germ. Metallurgie.

METALURGHÍE s. f. v. metalurgie.