METALURGÍE (< fr.; {s} lat. metallurgia și gr. metallurgein „a extrage minereuri”, „a prelucra metale”) s. f. 1. Tehnica extragerii metalelor, a elaborării aliajelor (industriale), precum și a prelucrării lor în semifabricate (pentru laminare și forjare). Procesele metalurgice se aplică și pentru producerea materialelor nemetalice, inclusiv a semiconductorilor. M. este una dintre ramurile principale ale industriei moderne. 2. Știință care are ca obiect studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor și aliajelor lor, precum și al proceselor fizico-chimice care intervin în operațiile din cadrul m. (1). ◊ Metalurgia pulberilor = metaloceramică.