METALURGIE s. f. 1. Tehnica extragerii și prelucrării în semifabricate a metalelor (industriale). Acest mineral se întrebuințează la metalurghie. J. CIHAC, I. N. 453/6, cf. NEGULICI. Asupra acestei proprietăți este întemeiată mai cu seamă metalurghia ferului. MARIN, PR. I, 155/7. În metalurghie și industrie aerul este întrebuințat. PONI, CH. 72. Foarte activă a trebuit. . . să fie și metalurgia, și anume aproape exclusiv a aramei (transformată în bronz) și a aurului. PÂRVAN, G. 454. [Antracitul] se întrebuințează ca înlocuitor al cocsului în metalurgie. IOANOVICI, TEHN. 13. ♦ Întreprindere sau secție într-o întreprindere în care se elaborează și se prelucrează metale. 2. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor, precum și cu studiul proceselor fizice și chimice care se produc la obținerea și prelucrarea lor. Știința care se ocupă cu transformarea minereurilor în metale se numește metalurgie. IOANOVICI, TEHN. 29. Metalurgia fizică urmărește cunoașterea proprietăților metalelor. LTR². Și: (învechit) metalurghie s. f. – Din fr. métallurgíe. – Pentru metalurghie, cf. germ. Metallurgie.