3 intrări

Articole pe această temă:

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METÁL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; p. ext. aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate. Metal prețios = aurul, platina și argintul. Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substanță chimică. [Pl. și: (rar) metaluri] – Din fr. métal, germ. Metall.

METÁL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; p. ext. aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate. Metal prețios = aurul, platina și argintul. Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substanță chimică. [Pl. și: (rar) metaluri] – Din fr. métal, germ. Metall.

metal sn [At: CANTEMIR, IST. 14 / V: (itî, rar) ~o, (grî, rar) ~on / Pl: ~e / E: fr métal, ger Metall, lat metallum, it metallo, ngr μέταλλον] 1 Fiecare dintre elementele chimice cu luciu caracteristic, bune conducătoare de căldură și de electricitate, solide la temperatura obișnuită. 2 (Pex) Aliaj format din două sau mai multe metale (1), dintr-un metal (1) și alte materiale etc. 3 (Îs) ~ prețios (sau nobil) Metal care se găsește în natură în cantități relativ mici și care se oxidează cu greutate. 4 (Fig; rar) Bani sub formă de monede. 5 (Pop; lpl) Substanță chimică. 6 Bucată de metal (2). 7 Piesă de metal (2).

METÁL, metale, s. n. 1. Element chimic, cu un luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită, care se găsește în natură în stare nativă sau sub formă de săruri, oxizi etc. Uralul reprezintă o adevărată comoară de metale și materii chimice. PROBL. GEOGR. I 193. Orologiul, fidel interpret al bătrînului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal. EMINESCU, N. 37. Metal prețios = metal care se găsește în natură în cantități relativ mici și care nu se oxidează și nu se alterează decît cu greutate. Aurul și argintul sînt metale prețioase. 2. Aliaj al unor metale. Oțelul, bronzul, alama sînt metale. Metal dur = aliaj cu duritate mare și rezistență mare la uzură. ♦ Amestec de concrețiuni, aglomerat de pulberi metalice sau forme tranzitorii între aliaje și compuși. – Pl. și: (învechit) metaluri (MACEDONSKI, O. IV 145, CARAGIALE, T. II 81, ALEXANDRESCU, M. 254).

METÁL s.n. 1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, ductil și maleabil, de obicei solid la temperatura obișnuită. 2. Aliaj al unor metale (1). [Pl. -le, -luri. / cf. fr. métal, germ. Metall < lat. metallun].

METAL-2 elem. v. Metalo-.

METÁL1, metale, s. n. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și electricitate, ductil și maleabil, solid la temperatură obișnuită. (din fr. métal, germ. Metall, lat. metallum)

METÁL ~e n. Element chimic cu luciu specific, caracterizat prin conductibilitate termică și electrică, opacitate, ductibilitate și maleabilitate. /<fr. métal, germ. Metall

metal n. corp simplu, lucitor, bun conducător de căldură și de electricitate.

*metál n., pl. e, rar urĭ (lat. metallum, d. vgr. métallon. V. medalie). Chim. Corp simplu dotat cu o strălucire particulară numită luciŭ metalic, în general bun conductor de căldură și de electricitate și care posedă, pe lîngă asta, proprietatea de a da, combinîndu-se cu oxigenu, cel puțin un acid bazic: feru e metalu cel maĭ útil. – Toate metalele-s solide la temperatura ordinară, afară de mercur, care e lichid, și de idrogen, care e gazos. Principalele sînt: auru, argintu, platina, mercuru, cupru, aluminiu, feru, staniu, plumbu, zincu ș. a.

HEAVY MÉTAL s. n. Muzică rock cu intensități sonore excesive și punere în scenă șocantă. [Pr.: hévi métăl] – Cuv. engl.

metalo- [At: DN3 / E: fr métallo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) metal. 3 Metalic.

METALO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) metal”, „metalic”. [Var. metali-. / < fr. métallo-, it. metallo-, cf. lat. metallum].

METALO- elem. „Metal”. (din fr. métall/o/-, métalli-, cf. lat. metallum)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

heavy métal [pron. hévi métăl] s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

METÁL s. (CHIM.) (înv.) madem.

METAL s. (CHIM.) (înv.) madem.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

METAL-, v. METALO-.~urgie (v. -urgie), s. f., 1. Disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și aliajelor lor, precum și procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj.

arată toate definițiile

Intrare: metal
metal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metal
  • metalul
  • metalu‑
plural
  • metale
  • metalele
genitiv-dativ singular
  • metal
  • metalului
plural
  • metale
  • metalelor
vocativ singular
plural
metal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metal
  • metalul
  • metalu‑
plural
  • metaluri
  • metalurile
genitiv-dativ singular
  • metal
  • metalului
plural
  • metaluri
  • metalurilor
vocativ singular
plural
Intrare: heavy metal
  • pronunție: hevi metăl
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heavy metal
  • heavy metal
plural
genitiv-dativ singular
  • heavy metal
  • heavy metal
plural
vocativ singular
plural
Intrare: metalo
metalo
invariabil (I1)
Surse flexiune: MDN '08
  • metalo
metal3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • metal
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metal

  • 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Uralul reprezintă o adevărată comoară de metale și materii chimice. PROBL. GEOGR. I 193.
      surse: DLRLC
    • Orologiul, fidel interpret al bătrînului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal. EMINESCU, N. 37.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Oțelul, bronzul, alama sunt metale.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Metal dur = aliaj cu duritate mare și rezistență mare la uzură.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Metal prețios = aurul, platina și argintul.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Aurul și argintul sunt metale prețioase.
        surse: DLRLC
      • diferențiere Metal care se găsește în natură în cantități relativ mici și care nu se oxidează și nu se alterează decât cu greutate.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.5. Amestec de concrețiuni, aglomerat de pulberi metalice sau forme tranzitorii între aliaje și compuși.
      surse: DLRLC
    • 1.6. figurat Bani.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. popular (la) plural Substanță chimică.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

heavy metal

  • 1. Muzică rock cu intensități sonore excesive și punere în scenă șocantă.
    surse: DEX '09

etimologie: