3 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METAL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; p. ext. aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate. Metal prețios = aurul, platina și argintul. Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substanță chimică. [Pl. și: (rar) metaluri] – Din fr. métal, germ. Metall.

METAL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; p. ext. aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate. Metal prețios = aurul, platina și argintul. Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substanță chimică. [Pl. și: (rar) metaluri] – Din fr. métal, germ. Metall.

metal sn [At: CANTEMIR, IST. 14 / V: (itî, rar) ~o, (grî, rar) ~on / Pl: ~e / E: fr métal, ger Metall, lat metallum, it metallo, ngr μέταλλον] 1 Fiecare dintre elementele chimice cu luciu caracteristic, bune conducătoare de căldură și de electricitate, solide la temperatura obișnuită. 2 (Pex) Aliaj format din două sau mai multe metale (1), dintr-un metal (1) și alte materiale etc. 3 (Îs) ~ prețios (sau nobil) Metal care se găsește în natură în cantități relativ mici și care se oxidează cu greutate. 4 (Fig; rar) Bani sub formă de monede. 5 (Pop; lpl) Substanță chimică. 6 Bucată de metal (2). 7 Piesă de metal (2).

METAL, metale, s. n. 1. Element chimic, cu un luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită, care se găsește în natură în stare nativă sau sub formă de săruri, oxizi etc. Uralul reprezintă o adevărată comoară de metale și materii chimice. PROBL. GEOGR. I 193. Orologiul, fidel interpret al bătrînului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal. EMINESCU, N. 37. Metal prețios = metal care se găsește în natură în cantități relativ mici și care nu se oxidează și nu se alterează decît cu greutate. Aurul și argintul sînt metale prețioase. 2. Aliaj al unor metale. Oțelul, bronzul, alama sînt metale. Metal dur = aliaj cu duritate mare și rezistență mare la uzură. ♦ Amestec de concrețiuni, aglomerat de pulberi metalice sau forme tranzitorii între aliaje și compuși. – Pl. și: (învechit) metaluri (MACEDONSKI, O. IV 145, CARAGIALE, T. II 81, ALEXANDRESCU, M. 254).

METAL s.n. 1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, ductil și maleabil, de obicei solid la temperatura obișnuită. 2. Aliaj al unor metale (1). [Pl. -le, -luri. / cf. fr. métal, germ. Metall < lat. metallun].

METAL1, metale, s. n. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și electricitate, ductil și maleabil, solid la temperatură obișnuită. (din fr. métal, germ. Metall, lat. metallum)

METAL ~e n. Element chimic cu luciu specific, caracterizat prin conductibilitate termică și electrică, opacitate, ductibilitate și maleabilitate. /<fr. métal, germ. Metall

metal n. corp simplu, lucitor, bun conducător de căldură și de electricitate.

*metál n., pl. e, rar urĭ (lat. metallum, d. vgr. métallon. V. medalie). Chim. Corp simplu dotat cu o strălucire particulară numită luciŭ metalic, în general bun conductor de căldură și de electricitate și care posedă, pe lîngă asta, proprietatea de a da, combinîndu-se cu oxigenu, cel puțin un acid bazic: feru e metalu cel maĭ útil. – Toate metalele-s solide la temperatura ordinară, afară de mercur, care e lichid, și de idrogen, care e gazos. Principalele sînt: auru, argintu, platina, mercuru, cupru, aluminiu, feru, staniu, plumbu, zincu ș. a.

HEAVY METAL s. n. Muzică rock cu intensități sonore excesive și punere în scenă șocantă. [Pr.: hevi metăl] – Cuv. engl.

metalo- [At: DN3 / E: fr métallo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) metal. 3 Metalic.

METALO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) metal”, „metalic”. [Var. metali-. / < fr. métallo-, it. metallo-, cf. lat. metallum].

METALO- elem. „Metal”. (din fr. métall/o/-, métalli-, cf. lat. metallum)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!heavy metal (engl.) [pron. hevimetăl] s. n.

heavy metal [pron. hevi metăl] s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

METAL-, v. METALO-.~urgie (v. -urgie), s. f., 1. Disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și aliajelor lor, precum și procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj.

METALE. Subst. Metal. Metale alcaline; metale alcalino-pămîntoase; metale prețioase; metale nobile; metale tranziționale; metale feroase; metale neferoase; metale rare; metale dure. Aluminiu; amoniu; aramă, cupru; argint; aur; bariu; beriliu; bismut; cadmiu; calciu; ceriu; crom; galiu; hafniu; indiu; iridiu; kaliu, potasiu; litiu; mangeziu; mangan; mercur, hidrargir, argint-viu (pop.); molibden; natriu, sodiu; nichel; niobiu; osmiu; paladiu; platină; reniu; rodiu; rubidiu; ruteniu; scandiu; staniu, cositor; stronțiu; tantal; titan; toriu; tuliu; uraniu; vanadiu; widia; wolfram, tungsten; yterbiu; ytriu; zinc; zirconiu. Metalurgie; metalochimie, metalografie. Metalurgist, metalurg (rar); metalograf. Adj. Metalic; metalifer. Argentifer, argintos; aurifer; magnezic; manganic; manganos; mercuric; stanic; stanifer, stanos. Argintat; aurit, înaurit (pop.), întraurit (rar): cositorit; cromat; nichelat; platinat; zincat. Vb. A metaliza; a arămi; a arginta, a argintui (rar); a auri, a înauri (pop.), a întrauri (înv. și pop.); a cadmia; a croma; a platina; a cositori. V. minerale.

METALI- „metal”. ◊ L. metallum „minereu, metal” > fr. métalli-, engl. id. > rom. metali-. □ ~fer (v. -fer), adj., care conține metale; ~form (v. -form), adj., cu aspect de metal.

METALO- „metal, minereu”. ◊ gr. metallon „carieră, mină” > fr. métallo-, germ. id., engl. id. > rom. metalo-.~cromie (v. -cromie), s. f., tehnică a colorării suprafețelor metalice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică la contactul cu obiecte metalice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a zăcămintelor metalifere; ~genie (v. -genie1), s. f., studiu al genezei și al răspîndirii zăcămintelor minerale în scoarța terestră; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor; ~id (v. -id), s. m., element chimic rău conducător de căldură și electricitate, fiind lipsit de luciu metalic și ductilitate; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelare a unui material metaloplastic; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat din centrul globului terestru format din elemente cu densitate mare; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu de zăcăminte minerale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a unor compuși metalici în scop terapeutic; ~termie (v. -termie), s. f., metodă de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor, prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de tipar înalt, care utilizează metalogravura.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

METÁL (< germ.) s. n. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, care formează ioni pozitiv. Toate m. sunt solide la temperatura obișnuită, cu excepția mercurului, care este lichid. Cu oxigenul formează de obicei oxizi cu caracter bazic. ◊ M. alcalin v. alcalin.M. alcalino-pământos v. alcalino-pământoase.M. feros = material metalic ce cuprinde ca element de bază fierul (fonte, oțeluri). ◊ M. dur = aliaj cu duritate foarte mare, cu punct de topire ridicat. Conține, în general, carburi de crom, de wolfram, de titan etc. Se folosește la fabricarea sculelor așchietoare. ◊ M. prețios = denumire pentru unele metale nobile (aurul, platina, argintul). ◊ M. nobil = m. care se oxidează greu, foarte rezistent din punct de vedere chimic (ex. aurul, argintul, metalele din familia platinei). ◊ M. rar = m. relativ nou în tehnică, care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului. În număr de peste 50, se deosebesc de m. r. ușoare, greu fuzibile, radioactive, disperse. Se folosesc în tehnica modernă ca atare sau în aliaje (ex. seleniul, germaniul, beriliul, molibdenul, wolframul, litiul actiniul, zirconiul, hafniul etc.). Conținutul de m.r. din scoarța Pământului (în raport cu masa ei) este de 0,53% (din care 0,41% revine titaniului). ◊ M. greu = metal cu greutate moleculară mare, în general toxic pentru plante și animale chiar în concentrații mici (ex. mercurul, cromul, cadmiul, plumbul, cuprul). ◊ M. nativ = m. prețios (aur, argint, platină) ce se găsește izolat în masa unui zăcământ primar sau aluvionar. Masa lui variază de la câteva grame până la câteva zeci de kilograme. Cea mai mare bucată de aur nativ a fost găsită în Austria (285 kg împreună cu cuarț). ◊ Metale tranziționale = elemente chimice care ocupă o poziție de tranziție între metale și nemetale (ex. actinoidele, lantanoidele etc.). Au unele proprietăți specifice comune (de ex., formează compuși complecși). Se mai numesc elemente tranziționale.Arta metalului = realizarea unor obiecte de artă din m. prin modelarea artistică a acestuia. Se obține prin ștemuire (obținerea unor piese decorative în relief), turnare (executarea unei sculpturi în metal după un mulaj în gips), feronerie (realizarea unor grilaje ornamentale, balustrade etc. prin ciocănire sau deformare plastică la cald) etc.

HEAVY METAL [hévi métəl] expr. engl. Muzică rock a cărei dezvoltare maximă se situează în perioada 1968-1975 (Deep Purple, ZZ Top). Pune accentul pe forța muzicii de a zdruncina auzul, apelând la deformarea sunetelor (cu precădere din surse electronice), la țipăt în emisia vocală, la o intensitate sonoră excesivă și la o punere în scenă șocantă.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

METAL s. n. 1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, solid la temperatura obișnuită; p. ext. aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc. Metalon. . . Orice materie vîrtoasă iasă din pămînt, precum iaste aurul, argintul, arama, cus[i]toriul. CANTEMIR, IST. 14. O capiște a Boazii. . . făcută. . . dintr-o materie de metal vărsată, id. ib. 129. Metalurile adecă mademurile. GHEOGRAFIE, 39v/16. Arama esti un metalo. AMFILOHIE, G. F. 207v/14. Metaluri . . . să-i slujască spre podoabă. MOLNAR, RET. 19/8. Un pandul (ceasornic)... carele este cu totul de lemn și într-însul nu are nici o părticică de metal. CR (1829), 198Y22. Să să preumble prin toți munții acestui Prințipat și să prescrie orice fel de metaluri să vor afla în părțile locului (a. 1834). DOC. EC. 552, cf. CONACHI, P. 265. Orologiul. . . sună. . . din limba sa de metal. EMINESCU, N. 37. Indienii știau încă de mult valoarea luminii și a coloarei, cît și valoarea metalurilor. MACEDONSKI, O. IV, 145. Metalele sînt substanțe opace, dotate cu un luciu particular. PONI, CH. 36. Metalul astfel obținut are proprietăți diferite de ale corpurilor simple componente și ia numele de aliaj. IOANOVICI, TEHN. 30, cf. 29. Mașinărie de metal. SADOVEANU, O. IX, 404. Astăzi cîntăm boema roților, boema furnalelor, Poezia aspră și grea a metalelor. DEȘLIU, G. 19. ◊ (Învechit, urmat de o determinare în genitiv care precizează. elementul chimic) Metalul aurului și argintului. VĂCĂRESCUL, GR. 1/8. ◊ Metal prețios (sau nobil) = metal care se găsește în natură în cantități relativ mici și care se oxidează și se alterează cu greutate. Cf. IOANOVICI, TEHN. 30. ♦ F i g. (Rar) Bani. Toate nimic socotesc, Metalul numai slăvesc, Moneda e al lor amor, Și alt nimic nu mai vor. MUMULEANU, C. 108/20. Înjositele ființe, Dacă n-ar fi fost în lipsa ticălosului metal, Ar fi mame, coronate cu speranțe și credințe, Iar nu frunze tăvălite în al uliței canal. MACEDONSKI, O. I, 84. 2. (Popular; la pl.) Substanță chimică. Ștergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale lor de la spițărie. CARAGIALE, O. VI, .178. – Pl.: metale și (astăzi rar) metaluri. – Și: (italienism învechit, rar) metálo, (grecism învechit, rar) metalon subst. – Din fr. métal, germ. Metall, (la scriitorii mai vechi) lat. metallum. – Metalo < it. metallo. – Metalon < ngr. μ έ τ α λ λ ο ν.

Intrare: metal
metal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metal
  • metalul
  • metalu‑
plural
  • metale
  • metalele
genitiv-dativ singular
  • metal
  • metalului
plural
  • metale
  • metalelor
vocativ singular
plural
metal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metal
  • metalul
  • metalu‑
plural
  • metaluri
  • metalurile
genitiv-dativ singular
  • metal
  • metalului
plural
  • metaluri
  • metalurilor
vocativ singular
plural
metalon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: heavy metal
  • pronunție: hevi metăl
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heavy metal
  • heavy metal
plural
genitiv-dativ singular
  • heavy metal
  • heavy metal
plural
vocativ singular
plural
Intrare: metalo
prefix (I7-P)
Surse flexiune: MDN '08
  • metalo
metal3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • metal
prefix (I7-P)
  • metali
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

metal, metalesubstantiv neutru

  • 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Uralul reprezintă o adevărată comoară de metale și materii chimice. PROBL. GEOGR. I 193. DLRLC
    • format_quote Orologiul, fidel interpret al bătrînului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal. EMINESCU, N. 37. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Oțelul, bronzul, alama sunt metale. DLRLC
      • 1.1.1. Metal dur = aliaj cu duritate mare și rezistență mare la uzură. DLRLC
    • 1.2. Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Metal prețios = aurul, platina și argintul. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Aurul și argintul sunt metale prețioase. DLRLC
      • diferențiere Metal care se găsește în natură în cantități relativ mici și care nu se oxidează și nu se alterează decât cu greutate. DLRLC
    • 1.4. Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului. DEX '09 DEX '98
    • 1.5. Amestec de concrețiuni, aglomerat de pulberi metalice sau forme tranzitorii între aliaje și compuși. DLRLC
    • 1.6. figurat Bani. DEX '09 DEX '98
  • 2. popular (la) plural Substanță chimică. DEX '98 DEX '09
etimologie:

heavy metalsubstantiv neutru

  • 1. Muzică rock cu intensități sonore excesive și punere în scenă șocantă. DEX '09
etimologie:

metaloelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) metal”, „metalic”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic