metalo- [At: DN³ / E: fr métallo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) metal. 3 Metalic.

METALO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) metal”, „metalic”. [Var. metali-. / < fr. métallo-, it. metallo-, cf. lat. metallum].

METALO- elem. „Metal”. (din fr. métall/o/-, métalli-, cf. lat. metallum)

METALI- v. metalo-.

METAL-² elem. v. Metalo-.

METALI- elem. v. Metalo-.

METALO- „metal, minereu”. ◊ gr. metallon „carieră, mină” > fr. métallo-, germ. id., engl. id. > rom. metalo-. □ ~cromie (v. -cromie), s. f., tehnică a colorării suprafețelor metalice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică la contactul cu obiecte metalice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a zăcămintelor metalifere; ~genie (v. -genie₁), s. f., studiu al genezei și al răspîndirii zăcămintelor minerale în scoarța terestră; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor; ~id (v. -id), s. m., element chimic rău conducător de căldură și electricitate, fiind lipsit de luciu metalic și ductilitate; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelare a unui material metaloplastic; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat din centrul globului terestru format din elemente cu densitate mare; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu de zăcăminte minerale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a unor compuși metalici în scop terapeutic; ~termie (v. -termie), s. f., metodă de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor, prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de tipar înalt, care utilizează metalogravura.

METAL-, v. METALO-. □ ~urgie (v. -urgie), s. f., 1. Disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și aliajelor lor, precum și procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj.

METALI- „metal”. ◊ L. metallum „minereu, metal” > fr. métalli-, engl. id. > rom. metali-. □ ~fer (v. -fer), adj., care conține metale; ~form (v. -form), adj., cu aspect de metal.