metal sn [At: CANTEMIR, IST. 14 / V: (itî, rar) ~o, (grî, rar) ~on / Pl: ~e / E: fr métal, ger Metall, lat metallum, it metallo, ngr μέταλλον] 1 Fiecare dintre elementele chimice cu luciu caracteristic, bune conducătoare de căldură și de electricitate, solide la temperatura obișnuită. 2 (Pex) Aliaj format din două sau mai multe metale (1), dintr-un metal (1) și alte materiale etc. 3 (Îs) ~ prețios (sau nobil) Metal care se găsește în natură în cantități relativ mici și care se oxidează cu greutate. 4 (Fig; rar) Bani sub formă de monede. 5 (Pop; lpl) Substanță chimică. 6 Bucată de metal (2). 7 Piesă de metal (2).