2 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

MESAGER, -Ă, mesageri, -e, s. m. și f. Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj; trimis2, sol2, vestitor, crainic. ♦ (Adjectival; despre porumbei) Care a fost dresat să se întoarcă la locul de plecare, adesea pentru a transmite un mesaj. – Din fr. messager, it. messaggero.

mesager, ~ă [At: NEGULICI / V: (rar) ~ajer / Pl: ~i, ~e/ E: fr messager, it messagero] 1-2 smf, a (Persoană) însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj (2) Si: crainic, sol, trimis, vestitor. 3 a (D. porumbei) Care a fost domesticit în scopul de a se putea întoarce de la o mare distanță la locul de plecare, pentru a transmite un mesaj (2).

mesajer, ~ă sm vz mesager

* MESAGER sm., MESAGERĂ (pl. -re) sf. 1 Persoană care aduce un mesaj, care e însărcinată să înștiințeze ceva, vestitor 2 Persoană care duce pachetele dintr’un oraș într’altul [fr.].

MESAGER, -Ă, mesageri, -e, s. m. și f. Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj; trimis2, sol2, vestitor, crainic. ♦ (Adjectival; despre porumbei) Care a fost dresat să se întoarcă la locul de plecare, adesea pentru a transmite un mesaj. – Din fr. messager, it. messaggero.

MESAGER, mesageri, s. m. (Adesea în contexte figurate sau poetice) Persoană însărcinată să ducă un mesaj; trimis, sol, vestitor. Ea a fost mesagerul iubirii mele. SADOVEANU, Z. C. 54. Acum, nu-mi rămîne decît să aștept mesagerii domniei-sale. C. PETRESCU, C. V. 328. ◊ Fig. În inima orașului... acești mesageri ai iernii (= fulgii de zăpadă) n-au fost încă văzuți. SAHIA, N. 91.

MESAGER s.m. 1. Purtător al unui mesaj; persoană care anunță ceva din partea cuiva; trimis, sol. ◊ Porumbel mesager = porumbel dresat să se întoarcă la locul de plecare pentru a transmite un mesaj. 2. (Genet.) Fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism; informator. [< fr. messager, it. messaggero].

MESAGER, -Ă s. m. f. 1. purtător al unui mesaj; sol. 2. fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism. (< fr. messager, it. messaggero)

MESAGER ~i m. Persoană care transmite un mesaj; sol. /<fr. messager, it. messaggero

mesager m. 1. cel însărcinat cu un mesaj; 2. cel ce poartă mesaje dintr’un oraș într’altul.

*mesagér, -ă s. (fr. messager, fem. -gère, d. message, mesagiŭ). Persoană trimeasă cu o veste, anunțător.

Ortografice DOOM

mesager s. m., pl. mesageri

mesageră s. f., g.-d. art. mesagerei; pl. mesagere

mesager s. m., pl. mesageri

mesageră s. f., g.-d. art. mesagerei; pl. mesagere

mesager s. m., pl. mesageri

mesageră s. f., g.-d. art. mesagerei; pl. mesagere

Sinonime

MESAGER s. 1. v. crainic. 2. v. curier. 3. v. delegat.

mesager, -ă s.m., s.f. I 1 s.m. crainic, sol1, trimis1, vestitor, <pop.> lipcan, strigător, <reg.> crancău, <înv.> aprod, orator, poslaneț, poslanic, pristav, telal, trompetar, <fig.> mag1. Mesagerul a adus știri îmbucurătoare. 2 s.m. curier, ștafetă, <înv. și reg.> olac, olăcar, <înv.> alergător, menzil, paie, pezodrom, pion, poștă1, ștafetar, tabelar, tătar, umblător, vătășel. Mesagerii duc corespondența soldaților mobilizați. 3 s.m., s.f. delegat, emisar, împuternicit, reprezentant, sol1, trimis1, <rar> reprezentator, <înv. și reg.> tist, <reg.> mânat, <înv.> deputat, misit, rugător, solitor, vornic. La congres, mesagerii străini au fost în număr mare. II s.m. (art.; relig.) mesagerul lui Dumnezeu = arhanghel, <înv.> arhistrateg, voievod. Mesagerii lui Dumnezeu sunt căpeteniile îngerilor.

MESAGER s. 1. crainic, sol, trimis, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.) 2. curier, ștafetă, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit un ~ călare.) 3. delegat, emisar, împuternicit, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)

MESAGER. Subst. Mesager, vestitor, crainic (înv.), trîmbițaș (înv.), toboșar. Curier, ștafetă (înv.), ștafetar (înv.); trimis, sol, trimis special; imbrohor (turcism înv.); agent; agent diplomatic; agent de legătură. Crainic, spicher. Adj. Mesager, vestitor, anunțător (rar). Vb. A transmite, (a duce) un mesaj, a anunța, a aduce la cunoștință, a face cunoscut, a înștiința, a încunoștința, a da de veste, a vesti, a prevesti, a informa, a semnala. V. informație.

Tezaur

MESAGER, -Ă s. m. și f. (Rar la f.) Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj (2); trimis, sol, vestitor, crainic. Cf. NEGULICI, BARONZI, I. L. I, 204/18. Părea că auz pașii iuți și precipitați ai vreunui mesager trimis din parte-i, ca să-mi anunțe vreo secretă întîlnire. FILIMON, O. I, 323, cf. 131. Era un mesager din partea ei . . . Poate va trebui s-o vadă. SADOVEANU, O. IX, 173. Acum, nu-mi rămîne decît să aștept mesagerii domniei- sale. C. PETRESCU, C. V. 328, cf. id. A. R. 49. Fig. Rundunelile sînt mesagerii primăverii. COSTINESCU. Întîii fulgi... , acești mesageri ai iernii, n-au fost încă văzuți. SAHIA, N. 91, cf. SADOVEANU, O. IX, 50, id. Z. C. 54. ♦ (Adjectival, despre porumbei) Care a fost domesticit în scopul de a se putea întoarce (de la o mare distanță) la locul de plecare, pentru a transmite un mesaj (2). Două paseri albe. . . , ca doi porumbei mesageri cu o veste bună. C. PETRESCU, Î. II, 251. – Pl.: mesageri, -e. – Și: (rar) mesajér, -ă s. m. și f. DDRF. – Din fr. messager, it. messaggero.

MESAJÉR, -Ă s. m. și f. v. mesager.

Intrare: mesager
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesager
  • mesagerul
  • mesageru‑
plural
  • mesageri
  • mesagerii
genitiv-dativ singular
  • mesager
  • mesagerului
plural
  • mesageri
  • mesagerilor
vocativ singular
  • mesagerule
  • mesagere
plural
  • mesagerilor
mesajer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mesageră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesageră
  • mesagera
plural
  • mesagere
  • mesagerele
genitiv-dativ singular
  • mesagere
  • mesagerei
plural
  • mesagere
  • mesagerelor
vocativ singular
  • mesageră
  • mesagero
plural
  • mesagerelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mesager, mesagerisubstantiv masculin
mesageră, mesageresubstantiv feminin

  • 1. Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj; trimis, sol. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ea a fost mesagerul iubirii mele. SADOVEANU, Z. C. 54. DLRLC
    • format_quote Acum, nu-mi rămîne decît să aștept mesagerii domniei-sale. C. PETRESCU, C. V. 328. DLRLC
    • format_quote figurat În inima orașului... acești mesageri ai iernii (= fulgii de zăpadă) n-au fost încă văzuți. SAHIA, N. 91. DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival (Despre porumbei) Care a fost dresat să se întoarcă la locul de plecare, adesea pentru a transmite un mesaj. DEX '09 DN
  • 2. genetică Fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism; informator. DN
    sinonime: informator
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.