MESAGER, -Ă s. m. și f. (Rar la f.) Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj (2); trimis, sol, vestitor, crainic. Cf. NEGULICI, BARONZI, I. L. I, 204/18. Părea că auz pașii iuți și precipitați ai vreunui mesager trimis din parte-i, ca să-mi anunțe vreo secretă întîlnire. FILIMON, O. I, 323, cf. 131. Era un mesager din partea ei . . . Poate va trebui s-o vadă. SADOVEANU, O. IX, 173. Acum, nu-mi rămîne decît să aștept mesagerii domniei- sale. C. PETRESCU, C. V. 328, cf. id. A. R. 49. Fig. Rundunelile sînt mesagerii primăverii. COSTINESCU. Întîii fulgi... , acești mesageri ai iernii, n-au fost încă văzuți. SAHIA, N. 91, cf. SADOVEANU, O. IX, 50, id. Z. C. 54. ♦ (Adjectival, despre porumbei) Care a fost domesticit în scopul de a se putea întoarce (de la o mare distanță) la locul de plecare, pentru a transmite un mesaj (2). Două paseri albe. . . , ca doi porumbei mesageri cu o veste bună. C. PETRESCU, Î. II, 251. – Pl.: mesageri, -e. – Și: (rar) mesajér, -ă s. m. și f. DDRF. – Din fr. messager, it. messaggero.