19 definiții pentru mesager

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MESAGER, -Ă, mesageri, -e, s. m. și f. Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj; trimis2, sol2, vestitor, crainic. ♦ (Adjectival; despre porumbei) Care a fost dresat să se întoarcă la locul de plecare, adesea pentru a transmite un mesaj. – Din fr. messager, it. messaggero.

MESAGER, -Ă, mesageri, -e, s. m. și f. Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj; trimis2, sol2, vestitor, crainic. ♦ (Adjectival; despre porumbei) Care a fost dresat să se întoarcă la locul de plecare, adesea pentru a transmite un mesaj. – Din fr. messager, it. messaggero.

mesager, ~ă [At: NEGULICI / V: (rar) ~ajer / Pl: ~i, ~e/ E: fr messager, it messagero] 1-2 smf, a (Persoană) însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj (2) Si: crainic, sol, trimis, vestitor. 3 a (D. porumbei) Care a fost domesticit în scopul de a se putea întoarce de la o mare distanță la locul de plecare, pentru a transmite un mesaj (2).

MESAGER, mesageri, s. m. (Adesea în contexte figurate sau poetice) Persoană însărcinată să ducă un mesaj; trimis, sol, vestitor. Ea a fost mesagerul iubirii mele. SADOVEANU, Z. C. 54. Acum, nu-mi rămîne decît să aștept mesagerii domniei-sale. C. PETRESCU, C. V. 328. ◊ Fig. În inima orașului... acești mesageri ai iernii (= fulgii de zăpadă) n-au fost încă văzuți. SAHIA, N. 91.

MESAGER s.m. 1. Purtător al unui mesaj; persoană care anunță ceva din partea cuiva; trimis, sol. ◊ Porumbel mesager = porumbel dresat să se întoarcă la locul de plecare pentru a transmite un mesaj. 2. (Genet.) Fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism; informator. [< fr. messager, it. messaggero].

MESAGER, -Ă s. m. f. 1. purtător al unui mesaj; sol. 2. fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism. (< fr. messager, it. messaggero)

MESAGER ~i m. Persoană care transmite un mesaj; sol. /<fr. messager, it. messaggero

mesager m. 1. cel însărcinat cu un mesaj; 2. cel ce poartă mesaje dintr’un oraș într’altul.

*mesagér, -ă s. (fr. messager, fem. -gère, d. message, mesagiŭ). Persoană trimeasă cu o veste, anunțător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MESAGER s. 1. v. crainic. 2. v. curier. 3. v. delegat.

MESAGER s. 1. crainic, sol, trimis, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.) 2. curier, ștafetă, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit un ~ călare.) 3. delegat, emisar, împuternicit, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MESAGER. Subst. Mesager, vestitor, crainic (înv.), trîmbițaș (înv.), toboșar. Curier, ștafetă (înv.), ștafetar (înv.); trimis, sol, trimis special; imbrohor (turcism înv.); agent; agent diplomatic; agent de legătură. Crainic, spicher. Adj. Mesager, vestitor, anunțător (rar). Vb. A transmite, (a duce) un mesaj, a anunța, a aduce la cunoștință, a face cunoscut, a înștiința, a încunoștința, a da de veste, a vesti, a prevesti, a informa, a semnala. V. informație.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MESAGER, -Ă s. m. și f. (Rar la f.) Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj (2); trimis, sol, vestitor, crainic. Cf. NEGULICI, BARONZI, I. L. I, 204/18. Părea că auz pașii iuți și precipitați ai vreunui mesager trimis din parte-i, ca să-mi anunțe vreo secretă întîlnire. FILIMON, O. I, 323, cf. 131. Era un mesager din partea ei . . . Poate va trebui s-o vadă. SADOVEANU, O. IX, 173. Acum, nu-mi rămîne decît să aștept mesagerii domniei- sale. C. PETRESCU, C. V. 328, cf. id. A. R. 49. Fig. Rundunelile sînt mesagerii primăverii. COSTINESCU. Întîii fulgi... , acești mesageri ai iernii, n-au fost încă văzuți. SAHIA, N. 91, cf. SADOVEANU, O. IX, 50, id. Z. C. 54. ♦ (Adjectival, despre porumbei) Care a fost domesticit în scopul de a se putea întoarce (de la o mare distanță) la locul de plecare, pentru a transmite un mesaj (2). Două paseri albe. . . , ca doi porumbei mesageri cu o veste bună. C. PETRESCU, Î. II, 251. – Pl.: mesageri, -e. – Și: (rar) mesajér, -ă s. m. și f. DDRF. – Din fr. messager, it. messaggero.

MESAJÉR, -Ă s. m. și f. v. mesager.

Intrare: mesager
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesager
  • mesagerul
  • mesageru‑
plural
  • mesageri
  • mesagerii
genitiv-dativ singular
  • mesager
  • mesagerului
plural
  • mesageri
  • mesagerilor
vocativ singular
  • mesagerule
  • mesagere
plural
  • mesagerilor
mesajer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mesager, mesagerisubstantiv masculin
mesage, mesageresubstantiv feminin

  • 1. Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj; trimis, sol. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ea a fost mesagerul iubirii mele. SADOVEANU, Z. C. 54. DLRLC
    • format_quote Acum, nu-mi rămîne decît să aștept mesagerii domniei-sale. C. PETRESCU, C. V. 328. DLRLC
    • format_quote figurat În inima orașului... acești mesageri ai iernii (= fulgii de zăpadă) n-au fost încă văzuți. SAHIA, N. 91. DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival (Despre porumbei) Care a fost dresat să se întoarcă la locul de plecare, adesea pentru a transmite un mesaj. DEX '09 DN
  • 2. genetică Fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism; informator. DN
    sinonime: informator
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.