17 definiții pentru mesager


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mesager, ~ă [At: NEGULICI / V: (rar) ~ajer / Pl: ~i, ~e/ E: fr messager, it messagero] 1-2 smf, a (Persoană) însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj (2) Și: crainic, sol, trimis, vestitor. 3 a (D. porumbei) Care a fost domesticit în scopul de a se putea întoarce de la o mare distanță la locul de plecare, pentru a transmite un mesaj (2).

MESAGÉR, -Ă, mesageri, -e, s. m. și f. Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj; trimis2, sol2, vestitor, crainic. ♦ (Adjectival; despre porumbei) Care a fost dresat să se întoarcă la locul de plecare, adesea pentru a transmite un mesaj. – Din fr. messager, it. messaggero.

MESAGÉR, -Ă, mesageri, -e, s. m. și f. Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj; trimis2, sol2, vestitor, crainic. ♦ (Adjectival; despre porumbei) Care a fost dresat să se întoarcă la locul de plecare, adesea pentru a transmite un mesaj. – Din fr. messager, it. messaggero.

MESAGÉR, mesageri, s. m. (Adesea în contexte figurate sau poetice) Persoană însărcinată să ducă un mesaj; trimis, sol, vestitor. Ea a fost mesagerul iubirii mele. SADOVEANU, Z. C. 54. Acum, nu-mi rămîne decît să aștept mesagerii domniei-sale. C. PETRESCU, C. V. 328. ◊ Fig. În inima orașului... acești mesageri ai iernii (= fulgii de zăpadă) n-au fost încă văzuți. SAHIA, N. 91.

MESAGÉR s.m. 1. Purtător al unui mesaj; persoană care anunță ceva din partea cuiva; trimis, sol. ◊ Porumbel mesager = porumbel dresat să se întoarcă la locul de plecare pentru a transmite un mesaj. 2. (Genet.) Fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism; informator. [< fr. messager, it. messaggero].

MESAGÉR, -Ă s. m. f. 1. purtător al unui mesaj; sol. 2. fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism. (< fr. messager, it. messaggero)

MESAGÉR ~i m. Persoană care transmite un mesaj; sol. /<fr. messager, it. messaggero

mesager m. 1. cel însărcinat cu un mesaj; 2. cel ce poartă mesaje dintr’un oraș într’altul.

*mesagér, -ă s. (fr. messager, fem. -gère, d. message, mesagiŭ). Persoană trimeasă cu o veste, anunțător.

mesajer, ~ă sm vz mesager


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mesagér s. m., pl. mesagéri

mesagér s. m., pl. mesagéri

mesagéră s. f., g.-d. art. mesagérei; pl. mesagére

mesagéră s. f., g.-d. art. mesagérei; pl. mesagére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MESAGÉR s. 1. v. crainic. 2. v. curier. 3. v. delegat.

MESAGER s. 1. crainic, sol, trimis, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.) 2. curier, ștafetă, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit un ~ călare.) 3. delegat, emisar, împuternicit, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MESAGER. Subst. Mesager, vestitor, crainic (înv.), trîmbițaș (înv.), toboșar. Curier, ștafetă (înv.), ștafetar (înv.); trimis, sol, trimis special; imbrohor (turcism înv.); agent; agent diplomatic; agent de legătură. Crainic, spicher. Adj. Mesager, vestitor, anunțător (rar). Vb. A transmite, (a duce) un mesaj, a anunța, a aduce la cunoștință, a face cunoscut, a înștiința, a încunoștința, a da de veste, a vesti, a prevesti, a informa, a semnala. V. informație.

Intrare: mesager
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesager
  • mesagerul
  • mesageru‑
plural
  • mesageri
  • mesagerii
genitiv-dativ singular
  • mesager
  • mesagerului
plural
  • mesageri
  • mesagerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)