2 intrări

16 definiții

MERSÍ interj. (Fam.) Mulțumesc. – V. merci.[1]

  1. Ce or fi vrut să spună autorii cu trimiterea la merci? Această formă nu există în limba română. Cuvântul provine din fr. merci. gall

MERSÍ interj. (Franțuzism) Mulțumesc. – V. merci.[1]

  1. Ce or fi vrut să spună autorii cu trimiterea la merci? Această formă nu există în limba română. Cuvântul provine din fr. merci. gall

MERSÍ interj. (Franțuzism) Mulțumesc. – Din fr. merci.

MERSÍ interj. (Franțuzism) Mulțumesc. Dansați cu mine, domnișoară? – Mersi! răspunde ea încet. TOPÎRCEANU, B. 66. Sănătoasă, mersi, răspunse ea politicos și cam oficial. CONTEMPORANUL, VIII 119.

MERSÍ interj. v. mulțumesc.

MERSÍ interj. (Franțuzism) Mulțumesc. [< fr. merci].

MERSÍ interj. mulțumesc! (< fr. merci)

MERSÍ interj. (se folosește pentru a exprima cuiva recunoștința pentru un lucru util, plăcut etc.) Mulțumesc. /<fr. merci

mérs (= plecat) adj., pl. merși; fem. mearsă, pl. merse

merg, mers, a mérge v. intr. (lat. mérgĕre, a cufunda, apoĭ „a se cufunda într’un desiș orĭ în întuneric, a înainta, a merge”. După perf. mérsi, s’a făcut *mérgere, și de aceĭa a rămas e curat, că, din mérgĕre, s’ar fi făcut a mĭerge.Să meargă. V. imersiune, submergibil. Cp. cu șterg). Umblu, mă duc dintr’un loc într’altu: a merge maĭ încet, pe jos, călare, cu căruța. Umblu, frecŭentez: acest copil n’a mers încă la școală. Curg, continuŭ: leafa îi merge pe vacanță. Am curs, umblu, îs primit: baniĭ vechĭ nu maĭ merg. V. tr. Străbat: a merge un drum lung, o sută de chilometri: V. impers. A fi permis, posibil: asta nu merge. A trece timpu: cu cît merge, cu atîta e maĭ răŭ. A merge bine, răŭ, a progresa (prospera), a scădea (a decădea, a slăbi saŭ a sărăci): eleviĭ merg bine cu studiile, bolnavu cu sănătatea. A-țĭ merge bine, răŭ, a prospera, a scădea: bolnavuluĭ îĭ merge bine cu lapte, florilor cu apă. A-țĭ merge la suflet (saŭ la inimă), a-țĭ plăcea foarte mult: această apă rece mĭ-a mers la inimă, vorbele mele ĭ-aŭ mers la inimă. A merge anapoda saŭ pe dos (un lucru), a avea rezultat opus dorințeĭ, a nu reuși. A merge în vînt, a se risipi fără folos: munca luĭ a mers în vînt. Merge? merge bine? se poate? e permis?


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MERSI interj. mulțumesc!, (pop.) mulțam!


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

mersi! interj. (iron.) halal!; mai bine lipsă!

mersu’ s. invar. (adol., obs.) penis.

Intrare: mers (adj.)
mers (adj.) participiu
participiu (PT48)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mers
  • mersul
  • mersu‑
  • mearsă
  • mearsa
plural
  • merși
  • merșii
  • merse
  • mersele
genitiv-dativ singular
  • mers
  • mersului
  • merse
  • mersei
plural
  • merși
  • merșilor
  • merse
  • merselor
vocativ singular
plural
Intrare: mersi
mersi interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
* forme elidate – (arată)

mersi

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Dansați cu mine, domnișoară? – Mersi! răspunde ea încet. TOPÎRCEANU, B. 66.
      surse: DLRLC
    • Sănătoasă, mersi, răspunse ea politicos și cam oficial. CONTEMPORANUL, VIII 119.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi merci
    surse: DEX '09 DEX '98
    • Etimologie incorectă, în limba română nu există merci.
      surse: dexonline
  • surse: DEX '75 DN