3 definiții pentru mers (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mers2, mearsă a [At: BIBLIA (1688), 1201/19 / Pl: merși, ~e / E: merge] (Înv) 1 Care s-a deplasat. 2 Care a plecat de undeva. 3 Care s-a dus undeva. 4 (D. drum) Care a fost parcurs. 5 Care s-a mutat în alt loc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mers (= plecat) adj., pl. merși; fem. mearsă, pl. merse

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MERS2, MEÁRSĂ adj. (învechit) Care a mers; plecat, dus. (Substantivat) Partea celor merși la războiu. BIBLIA (1 688), 1201/19. - Pl.: merși, -se. – V. merge.

Intrare: mers (adj.)
mers1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A48)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mers
  • mersul
  • mersu‑
  • mearsă
  • mearsa
plural
  • merși
  • merșii
  • merse
  • mersele
genitiv-dativ singular
  • mers
  • mersului
  • merse
  • mersei
plural
  • merși
  • merșilor
  • merse
  • merselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)