2 intrări

school Articole pe această temă:

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, adj. (Și substantivat; rar) Care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă. ◊ Compus: Mergător-Înainte = epitet dat Sfântului Ioan Botezătorul. – Merge + suf. -ător.

mergător, ~oare [At: PSALT. 126 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: merg (Pzi: merge) + -(ă)tor] 1-2 smf a (Persoană) care se deplasează dintr-un loc în altul. 3 sm (îc) ~ul-înainte Sfântul loan Botezătorul. 4-5 smf, a (Îs) înainte-~ (Persoană) care merge înaintea alteia, mai ales înaintea unei armate Vz avangardă. 6-7 smf, a (îas) Fondator al unei învățături, teorii, al unui domeniu. 8-9 smf, a (Om) care a plecat spre... 10-11 smf a (Persoană) care urmează sfaturile sau preceptele cuiva. 12 a (Pop; d. ape; îoc stătător) Care curge Si: curgător. 13 sf (Reg) Unealtă de țesut nedefinită mai îndeaproape, probabil suveică Vz umblătoare.

MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, adj. (Și substantivat; astăzi rar) Care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă. ◊ Compus: mergător-înainte = epitet dat sfântului Ioan Botezătorul. – Merge + suf. -ător.

MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, adj. (Rar; despre o apă, un rîu; în opoziție cu stătător) Curgător. Murăș, Murăș, apă lină, De mi-ai fi tu vorbitoare, Precum ești de mergătoare! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 136. ◊ (Substantivat, învechit) Înainte-mergător = înaintaș, precursor; p. ext. persoană de frunte, cu concepții progresiste, om înaintat. Oamenii pe cari instituțiunile, împrejurările sau educațiunea i-a pus în fruntea unei națiuni sînt datori să fie înainte-mergătorii ei, să nu caute niciodată să împiedice mersul progresului. GHICA, S. XXII.

ÎNAÍNTE adv. I. (Cu sens local) În față. ♦ În locul dintâi, în frunte. ♦ (Cu valoare de interjecție) Îndemn de a înainta. II. (Cu sens temporal) 1. Mai devreme, mai întâi. ◊ Expr. Mai înainte = a) mai demult; b) mai repede (decât altcineva sau altceva). De mai înainte = de mai demult. Cu... (mai) înainte sau (mai) înainte cu..., arată cât timp a trecut de la întâmplarea de care este vorba. Înainte vreme = odinioară. ◊ Compus: înainte-mergător s. m. = înaintaș (3), precursor; p. ext. om cu vederi înaintate. 2. Mai departe, în continuare. ◊ Expr. De azi (sau aici, acum etc.) înainte = de azi (sau aici, acum etc.) încolo. [Var.: naínte adv.] – Lat. in ab ante.

ÎNAÍNTE adv. I. (Cu sens local) În față. ♦ În locul dintâi, în frunte. ♦ (Cu valoare de interjecție) Îndemn de a înainta. II. (Cu sens temporal) 1. Mai devreme, mai întâi. ◊ Expr. Mai înainte = a) mai demult; b) mai repede (decât altcineva sau altceva). De mai înainte = de mai demult. Cu... (mai) înainte sau (mai) înainte cu..., arată cât timp a trecut de la întâmplarea de care este vorba. Înainte vreme = odinioară. ◊ Compus: înainte-mergător s. m. = înaintaș (3), precursor; p. ext. om cu vederi înaintate. 2. Mai departe, în continuare. ◊ Expr. De azi (sau aici, acum etc.) înainte = de azi (sau aici, acum etc.) încolo. [Var.: naínte adv.] – Lat. in ab ante.

ÎNAÍNTE adv. 1) În spațiul aflat în față; dinainte; anterior. A se duce ~.A-i ieși cuiva ~ a întâmpina pe cineva. A i-o lua cuiva ~ a întrece pe cineva. 2) Într-o perioadă de timp trecută; în trecut. Mai ~ vreme. 3) Mai întâi; la început. ◊ ~ de toate în primul rând. Mai ~ a) mai demult; b) mai repede decât altcineva; mai devreme; c) în primul rând; la început. ~-mergător a) premegător; înaintaș; precursor; b) persoană cu vederi progresiste. 4) În continuare; mai departe. De azi (sau de acum, de aici) ~.Zi-i (spune) ~! Continuă! 5) (cu valoare de interjecție) Strigăt exprimând îndemnul de a înainta. Ura! ~! /<lat. in ab ante

înainte-mergător m. 1. predecesor; 2. supranumele sfântului Ioan Botezătorul.

înainte-mergător, -oáre adj. și s. Răŭ zis îld. înaintaș, premergător saŭ precursor (supranumele luĭ Ion Botezătoru).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mergătór (rar) adj. m., pl. mergătóri; f. sg. și pl. mergătoáre

mergătór adj. m., pl. mergătóri; f. sg. și pl. mergătoáre

înaínte-mergătór s. m., pl. înaínte-mergătóri

înaínte-mergătór s. m., pl. înaínte-mergătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNAINTE-MERGĂTÓR s. v. antecesor, înaintaș, precursor, predecesor, premergător.

înainte-mergător s. v. ANTECESOR. ÎNAINTAȘ. PRECURSOR. PREDECESOR. PREMERGĂTOR.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

înainte-mergător, (1) înainte-mergători s. m. 1. Antemergător. 2. (Sg., art.) Nume dat în Biblie sfântului Ioan Botezătorul. – Din înainte + mergător.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mergător, mergători s. m. pantofi, încălțări.

Intrare: mergător
mergător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mergător
  • mergătorul
  • mergătoru‑
  • mergătoare
  • mergătoarea
plural
  • mergători
  • mergătorii
  • mergătoare
  • mergătoarele
genitiv-dativ singular
  • mergător
  • mergătorului
  • mergătoare
  • mergătoarei
plural
  • mergători
  • mergătorilor
  • mergătoare
  • mergătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: înainte-mergător
înainte-mergător substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înainte-mergător
  • ‑nainte-mergător
  • înainte-mergătorul
  • ‑nainte-mergătorul
plural
  • înainte-mergători
  • ‑nainte-mergători
  • înainte-mergătorii
  • ‑nainte-mergătorii
genitiv-dativ singular
  • înainte-mergător
  • ‑nainte-mergător
  • înainte-mergătorului
  • ‑nainte-mergătorului
plural
  • înainte-mergători
  • ‑nainte-mergători
  • înainte-mergătorilor
  • ‑nainte-mergătorilor
vocativ singular
plural
înaintemergător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaintemergător
  • ‑naintemergător
  • înaintemergătorul
  • ‑naintemergătorul
plural
  • înaintemergători
  • ‑naintemergători
  • înaintemergătorii
  • ‑naintemergătorii
genitiv-dativ singular
  • înaintemergător
  • ‑naintemergător
  • înaintemergătorului
  • ‑naintemergătorului
plural
  • înaintemergători
  • ‑naintemergători
  • înaintemergătorilor
  • ‑naintemergătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mergător

  • 1. (și) substantivat rar Care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă.
    surse: DEX '09
    • 1.1. Despre o apă, un râu:
      exemple
      • Murăș, Murăș, apă lină, De mi-ai fi tu vorbitoare, Precum ești de mergătoare! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 136.
        surse: DLRLC
    • 1.2. compus Mergător-Înainte = epitet dat Sfântului Ioan Botezătorul.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • Merge + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

înainte-mergător înaintemergător

etimologie: