16 definiții pentru înaintaș (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNAINTAȘ, -Ă, înaintași, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai; adesea substantivat) Înhămat înaintea rotașilor. 2. Adj. (Rar) Care merge înainte, care este în față. 3. S. m. Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora; precursor. 4. S. m. (Sport) Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc. [Var.: (reg.) naintaș, -ă adj.] – Înainte + suf. -aș.

ÎNAINTAȘ, -Ă, înaintași, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai; adesea substantivat) Înhămat înaintea rotașilor. 2. Adj. (Rar) Care merge înainte, care este în față. 3. S. m. Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora; precursor. 4. S. m. (Sport) Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc. [Var.: (reg.) naintaș, -ă adj.] – Înainte + suf. -aș.

înaintaș, ~ă [At: C. NEGRUZZI, S. I, 37 / V: (înv) na~, năi~ / S și: înn~ / Pl: ~i, ~e / E: înainte + -aș] 1 a Care merge înainte. 2 a Care este în față. 3-4 smf, a (D. animale de tracțiune) înhămat înaintea rotașilor. 5 sm (Fig) Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora Si: precursor. 6 sm (Spt) Jucător din linia de atac a unei echipe Si: atacant (17). 7 sm (Arg; iuz) Hoț intrat în slujba poliției. 8 smp (Arg) Ochelari (1).

ÎNAINTAȘ1, înaintași, s. m. 1. Persoană care prin activitatea sa sau prin lucrările sale a pregătit activitatea altora; precursor. Într-unul din rarele momente, cînd acest scriitor vorbește despre el însuși, l-am auzit spunînd că înaintașii săi literari sînt Ion Neculce și Creangă. IBRĂILEANU, S. 27. Urmează și tu pe frumoasa cale ce înaintașii tăi ți-au deschis. CARAGIALE, S. U. 96. 2. (Sport) Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, handbal etc., al cărui rol este în special să înainteze spre poarta adversă și să înscrie puncte.

ÎNAINTAȘ2 ~i m. 1) Persoană care, prin activitatea sa, creează condiții necesare pentru alții; precursor. 2) sport Jucător care face parte din linia de atac a unei echipe (de fotbal, hochei etc.); atacant. /înainte + suf. ~aș

înaintaș m. care merge înainte: cal înaintaș. ║ m. predecesor

înaintáș, -ă adj. și s. Care e înaintea altuĭa, precedent, precursor: Ipocrate a fost înaintașu medicilor. Caĭ înaintașĭ, înhămațĭ cîte doĭ uniĭ înaintea altora (fr. à la Daumont). V. bulziș.

naintaș a. și m. înaintaș: naintașii trecuse [!] apa prin vad OD.

înainte-mergător, -oáre adj. și s. Răŭ zis îld. înaintaș, premergător saŭ precursor (supranumele luĭ Ion Botezătoru).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înaintaș (desp. -na-in-) adj. m., s. m., pl. înaintași; adj. f., s. f. înaintașă, art. înaintașa, pl. înaintașe

înaintaș (-na-in-) adj. m., s. m., pl. înaintași; adj. f., s. f. înaintașă, pl. înaintașe

înaintaș adj. m., s. m., pl. înaintași; f. sg. înaintașă, pl. înaintașe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNAINTAȘ s. 1. v. predecesor. 2. ascendent, (pop.) moș. (~ii lui pe linie paternă.) 3. (SPORT) atacant. (Un ~ marchează golul victoriei.)

ÎNAINTAȘ s. 1. antecesor, precursor, predecesor, premergător, (înv.) procatoh, prodrom, înainte-mergător, (înv., bis.) prediteci. (~ii noștri direcți.) 2. ascendent, (pop.) moș. (~ lui pe linie paternă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înaintași La Udrescu găsim înaintași cu înțelesul de „ochelari”. Cuvîntul mai fusese semnalat de C. Armeanu în BPh., IV, p. 135, și de fapt e cunoscut și de CADE. Acad. Iorgu Iordan, BPh., IV, p. 181, îl explică prin faptul că „ochelarii stau înaintea ochilor”. Semnalez formula de imprecație (glumeață) pe care am auzit-o în tinerețe la Reviga: să-ți sară rotașii și să-ți rămână înaintașii, ceea ce însemna „să orbești”. Este clar că ochelarii au fost comparați cu caii înaintași.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înaintaș, înaintași s. m. (intl., înv.) 1. delincvent intrat în rîndurile polițiștilor. 2. (la pl.) ochelari.

Intrare: înaintaș (s.m.)
  • silabație: î-na-in-taș info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaintaș
  • ‑naintaș
  • înaintașul
  • înaintașu‑
  • ‑naintașul
  • ‑naintașu‑
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașii
  • ‑naintașii
genitiv-dativ singular
  • înaintaș
  • ‑naintaș
  • înaintașului
  • ‑naintașului
plural
  • înaintași
  • ‑naintași
  • înaintașilor
  • ‑naintașilor
vocativ singular
  • înaintașule
  • ‑naintașule
  • înaintașe
  • ‑naintașe
plural
  • înaintașilor
  • ‑naintașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naintaș
  • naintașul
  • naintașu‑
plural
  • naintași
  • naintașii
genitiv-dativ singular
  • naintaș
  • naintașului
plural
  • naintași
  • naintașilor
vocativ singular
  • naintașule
  • naintașe
plural
  • naintașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înaintaș, înaintașisubstantiv masculin
înaintașă, înaintașesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: precursor
    • format_quote Într-unul din rarele momente, cînd acest scriitor vorbește despre el însuși, l-am auzit spunînd că înaintașii săi literari sînt Ion Neculce și Creangă. IBRĂILEANU, S. 27. DLRLC
    • format_quote Urmează și tu pe frumoasa cale ce înaintașii tăi ți-au deschis. CARAGIALE, S. U. 96. DLRLC
  • 2. sport Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: atacant
etimologie:
  • Înainte + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.