mergător, ~oare [At: PSALT. 126 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: merg (Pzi: merge) + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se deplasează dintr-un loc în altul. 3 sm (îc) ~ul-înainte Sfântul loan Botezătorul. 4-5 smf, a (Îs) înainte-~ (Persoană) care merge înaintea alteia, mai ales înaintea unei armate Vz avangardă. 6-7 smf, a (îas) Fondator al unei învățături, teorii, al unui domeniu. 8-9 smf, a (Om) care a plecat spre... 10-11 smf, a (Persoană) care urmează sfaturile sau preceptele cuiva. 12 a (Pop; d. ape; îoc stătător) Care curge Si: curgător. 13 sf (Reg) Unealtă de țesut nedefinită mai îndeaproape, probabil suveică Vz umblătoare.