2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mercurie sf vz mercur


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MERCURIE lat. Mercurius, zeul negoțului < merces „marfă”. 1. Miercurie (Ceas. 24 nov). 2. Cu afer.: Cúrie Crăciun (Isp III2); Curie, C. (An Pl 130) și probabil Cúrea (RI I 22), sau din Bucur. 3. Mercore și Mercuș mold., act. (Șez). 4. La 1100 – 1150 se menționează un Mercurius princeps ultrasyilvanus în Ardeal (Lukinich-Galdi, Doc. p. LVI), după care se va fi numit Miercurea Ciucului, prin retraducere din magh. 5. Mierc/an, -ănești, mss (Mz Pl., Actele Chiojdu) provine direct din Miercuri, n. pt. cel născut în această zi.

Intrare: mercurie
mercurie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Mercurie
Mercurie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mercurie