2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

melestuit, ~ă a [At: F (1887), 145 / V: ~tit, ~eșt~ / Pl: ~iți, ~e / E: melestui] (Trs) 1 Stâlcit în bătaie. 2 Zdrobit. 3 (Îf melestit) Frânt de oboseală.

MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. – Din magh. mállaszt.

MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. – Din magh. mállaszt.

melestui [At: VAIDA, GL. / V: ~eșt~, (css) ~ti, ~ești / Pzi: ~esc / E: mg mállaszt] 1 vt (Trs) A melița. 2 vt (Trs) A fărâmița ceva. 3 vt (Fig; c. i. o persoană) A stâlci în bătaie. 4 vr (Îf melesti) A se repezi înfuriat la cineva Si: a se oțărî. 5 vt (Reg; c. i. mămăliga) A amesteca cu melesteul (3). 6 vt (Fig) A vorbi mult și nedeslușit.

meleștuit, ~ă a vz melestuit

MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, și în forma meleștui) A mesteca. ♦ Fig. A snopi, a stîlci în bătăi. Toată era meleștuită [fata] de bătaie. RETEGANUL, P. II 80. – Variantă: meleștuí vb. IV.

MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. ◊ Fig. A bate tare pe cineva. – Magh. melleszteni.

A MELESTUÍ ~iésc tranz. pop. 1) (mămăliga) A mesteca cu melesteul. 2) A bate tare (cu melesteul); a ciomăgi; a cetlui. /<ung. mállaszt

melestuĭésc v. tr. (ung. melleszteni, a jumuli, a jupui). Trans. Fam. Bat, buchisesc, chelfănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

melestuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. melestuiésc, imperf. 3 sg. melestuiá; conj. prez. 3 să melestuiáscă

melestuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. melestuiésc, imperf. 3 sg. melestuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. melestuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MELESTUÍT adj. v. snopit, stâlcit.

MELESTUÍ vb. v. snopi, stâlci.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

melestuí (-uésc, melestuít), vb. – (Trans.) A da cu parul. Mag. melleszteni (Densusianu, GS, I, 352; Drăganu, Dacor., III, 721; Candrea). – Der. melesteu, s. n. (Mold., băț, prăjină; făcăleț), care pare să presupună un mag. *mellesztő, paralel cu menesztő „băț”, din melleszteni și „băț” (după Cihac, II, 192, din sl. męti „a comprima”; după Byhan 319, din sl. mlĕti „a măcina”).

arată toate definițiile

Intrare: melestuit
melestuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melestuit
  • melestuitul
  • melestuitu‑
  • melestui
  • melestuita
plural
  • melestuiți
  • melestuiții
  • melestuite
  • melestuitele
genitiv-dativ singular
  • melestuit
  • melestuitului
  • melestuite
  • melestuitei
plural
  • melestuiți
  • melestuiților
  • melestuite
  • melestuitelor
vocativ singular
plural
meleștuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meleștuit
  • meleștuitul
  • meleștui
  • meleștuita
plural
  • meleștuiți
  • meleștuiții
  • meleștuite
  • meleștuitele
genitiv-dativ singular
  • meleștuit
  • meleștuitului
  • meleștuite
  • meleștuitei
plural
  • meleștuiți
  • meleștuiților
  • meleștuite
  • meleștuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: melestui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • melestui
  • melestuire
  • melestuit
  • melestuitu‑
  • melestuind
  • melestuindu‑
singular plural
  • melestuiește
  • melestuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • melestuiesc
(să)
  • melestuiesc
  • melestuiam
  • melestuii
  • melestuisem
a II-a (tu)
  • melestuiești
(să)
  • melestuiești
  • melestuiai
  • melestuiși
  • melestuiseși
a III-a (el, ea)
  • melestuiește
(să)
  • melestuiască
  • melestuia
  • melestui
  • melestuise
plural I (noi)
  • melestuim
(să)
  • melestuim
  • melestuiam
  • melestuirăm
  • melestuiserăm
  • melestuisem
a II-a (voi)
  • melestuiți
(să)
  • melestuiți
  • melestuiați
  • melestuirăți
  • melestuiserăți
  • melestuiseți
a III-a (ei, ele)
  • melestuiesc
(să)
  • melestuiască
  • melestuiau
  • melestui
  • melestuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meleștui
  • meleștuire
  • meleștuit
  • meleștuitu‑
  • meleștuind
  • meleștuindu‑
singular plural
  • meleștuiește
  • meleștuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meleștuiesc
(să)
  • meleștuiesc
  • meleștuiam
  • meleștuii
  • meleștuisem
a II-a (tu)
  • meleștuiești
(să)
  • meleștuiești
  • meleștuiai
  • meleștuiși
  • meleștuiseși
a III-a (el, ea)
  • meleștuiește
(să)
  • meleștuiască
  • meleștuia
  • meleștui
  • meleștuise
plural I (noi)
  • meleștuim
(să)
  • meleștuim
  • meleștuiam
  • meleștuirăm
  • meleștuiserăm
  • meleștuisem
a II-a (voi)
  • meleștuiți
(să)
  • meleștuiți
  • meleștuiați
  • meleștuirăți
  • meleștuiserăți
  • meleștuiseți
a III-a (ei, ele)
  • meleștuiesc
(să)
  • meleștuiască
  • meleștuiau
  • meleștui
  • meleștuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

melestuit meleștuit

etimologie:

melestui meleștui

etimologie: