MELESTUÍT, -Ă adj. (Prin nordul Transilv.) Bătut, stîlcit (în bătaie) ; zdrobit. Mă simt ca melestuit, mă dor toate, ca și cind m-ar fi bătut cineva. Com. din FRATA-TURDA. ♦ (În forma melestit) Frînt de oboseală. Era trudit și melestit nu avea voie de a se prinde de nimic. F (1887), 145, cf. ALRM I/I h 140. - Pl.:mélestuiți, -te. - Și: melestit, -ă, meleștuít, -ă (RETEGANUL, P. II, 80) adj. – V. melestui.