14 definiții pentru meleag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELEÁG, meleaguri, s. n. (De obicei la pl.) Loc, teren (situat în apropierea cuiva), împrejurime, vecinătate; cuprins al unei așezări omenești, ținut, regiune, loc; tărâm. – Din magh. mellék.

MELEÁG, meleaguri, s. n. (De obicei la pl.) Loc, teren (situat în apropierea cuiva), împrejurime, vecinătate; cuprins al unei așezări omenești, ținut, regiune, loc; tărâm. – Din magh. mellék.

meleag sn [At: GANE, ap. DDRF / V: (înv) mil~ / Pl: ~uri / E: mg mellék] 1 Întindere de pământ, suprafață de teren, loc situat în imediata apropiere a cuiva sau a ceva Si: împrejurime, vecinătate. 2 (Pgn) Întindere de teren Si: pământ. 3 (Pgn) Cuprins al unei așezări omenești Si: ținut, loc. 4 (Pop; îe) A umbla ~urile A hoinări prin împrejurimi Si: a colinda. 5 (Îae) A cutreiera peste tot. 6 (Trs; Mol) Ținut depărtat greu de străbătut Vz coclauri. 7 (Pop; îe) A-i ști (cuiva) ~ul A-i cunoaște cuiva secretele, gândurile. 8 (Fig; rar) Domeniu de activitate științifică.

MELEÁG, meleaguri, s. n. (Mai ales la pl.) Loc, ținut; regiune. Vin și eu cam de departe, ș-am rătăcit pe meleagurile aistea. HOGAȘ, M. N. 114. Toate femeile din sat și de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori. CREANGĂ, P. 16. Nici pasere priminteană nu s-a abătut prin meleagurile acestea, da încă picior de om. ȘEZ. II 53. ◊ Expr. (Rar) A umbla meleagurile = a umbla mult, a colinda peste tot, a străbate distanțe mari. Aș umbla meleagurile, Păn’ ți-aș găsi leacurile. SEVASTOS, C. 191. A-i ști cuiva meleagul = a cunoaște secretele cuiva, a-i ști gîndurile.

MELEÁG ~uri n. Teritoriu de mare întindere având anumite particularități specifice (de climă, de relief, resurse economice); ținut; regiune. /<ung. mellék

meleag n. Mold. împrejurime, coprins: om vestit prin meleagurile astea CR. [Ung. MELLÉK, regiune învecinată].

meleág (ea dift.) n., pl. urĭ (ung. mellék, împrejurime, vecinătate; mellék-ágy, loc vecin). Nord. Fam. Locurĭ, regiunĭ depărtate: ce cauțĭ pin meleagurile istea? V. buhazurĭ, coclaurĭ, podgheazurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MELEÁG s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.

MELEÁG s. 1. v. loc. 2. plai, regiune, ținut. (Pe ~urile natale.)

meleag s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE.

MELEAG s. 1. loc, regiune, tărîm. teritoriu, ținut, zonă. (Se afla pe ~uri necunoscute.) 2. plai, regiune, ținut. (Pe ~urile natale.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

meleág (meleáguri), s. n. – Loc, regiune, împrejurime. Mag. mellék (Tiktin; Candrea). Par echivoce interpretările lui Cihac, II, 196 (din sb. miljak „proprietate”) și ale lui Lokotsch 1509 (din tc. mülük). Se folosește mai ales la pl.

Intrare: meleag
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meleag
  • meleagul
  • meleagu‑
plural
  • meleaguri
  • meleagurile
genitiv-dativ singular
  • meleag
  • meleagului
plural
  • meleaguri
  • meleagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meleag

etimologie: