MELEAG, meleaguri, s. n. (Mai ales la pl.) Loc, ținut; regiune. Vin și eu cam de departe, ș-am rătăcit pe meleagurile aistea. HOGAȘ, M. N. 114. Toate femeile din sat și de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori. CREANGĂ, P. 16. Nici pasere priminteană nu s-a abătut prin meleagurile acestea, da încă picior de om. ȘEZ. II 53. ◊ Expr. (Rar) A umbla meleagurile = a umbla mult, a colinda peste tot, a străbate distanțe mari. Aș umbla meleagurile, Păn’ ți-aș găsi leacurile. SEVASTOS, C. 191. A-i ști cuiva meleagul = a cunoaște secretele cuiva, a-i ști gîndurile.