Definiția cu ID-ul 502762:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
meleag (meleaguri), s. n. – Loc, regiune, împrejurime. Mag. mellék (Tiktin; Candrea). Par echivoce interpretările lui Cihac, II, 196 (din sb. miljak „proprietate”) și ale lui Lokotsch 1509 (din tc. mülük). Se folosește mai ales la pl.