opțiuni

9 definiții pentru mejdă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mejdă sf [At: PAMFILE, A. R. 25 / V: ~jă, ~die, meșdă, muj~ / Pl: ~de / E: slv межда, mg mesda, mezsde, mesde] (Reg) Hotar care desparte două ogoare, două proprietăți Si: hat, mejdină (1), răzor.

MÉJDĂ, mejde, s. f. (Reg.) Mejdină. – Din sl. mežda.

MÉJDĂ, mejde, s. f. (Reg.) Mejdină. – Din sl. mežda.

mejă sf vz mejdă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

méjdă (reg.) s. f., g.-d. art. méjdei; pl. méjde

méjdă s. f., g.-d. art. méjdei; pl. méjde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÉJDĂ s. v. hat, hotar, răzor.

mejdă s. v. HAT. HOTAR. RĂZOR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

méjdă, mejde, s.f. – (reg.) Răzor, hotar; fâșie de teren (nearat), care desparte două ogoare; hat (ALRRM, 1971). Termenul vechi, local: mnezunie. „Acolo sub un brad, în mejda muntelui” (Bilțiu, 1999: 245). – Din sl. mežda (DEX, MDA).

méjdă, -e, s.f. – Răzor, hotar; fâșie de teren (nearat), care desparte două ogoare; hat (ALR 1971). Termenul vechi, local: mnezunie. „Acolo sub un brad, în mejda muntelui” (Bilțiu 1999: 245). – Din sl. mežda, magh. mesda.

Intrare: mejdă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mejdă
  • mejda
plural
  • mejde
  • mejdele
genitiv-dativ singular
  • mejde
  • mejdei
plural
  • mejde
  • mejdelor
vocativ singular —
plural —