19 definiții pentru medicină

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDICÍNĂ, (2) medicini, s. f. 1. Știință care are ca obiect păstrarea și restabilirea sănătății și care studiază în acest scop procesele fizice, chimice și biologice ale vieții, structurile și funcțiile organismului, cauzele și mecanismele de producere a bolilor, precum și mijloacele de diagnosticare, tratare și prevenire a lor. ♦ Facultate în care se studiază medicina (1). 2. (Înv. și reg.) Medicament. [Pl. și: (2) medicine] – Din lat. medicina, (2) germ. Medizin, rus. medițina.

medici sf [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 71/30 / V: (înv) ~deci~, ~deți~, ~diți~ / Pl: (3-4) ~ni / E: lat medicina, ger Medizin, rs медицина] 1 Știință care studiază structura și funcțiile organismului, precum și cauzele și mecanismele de producere a bolilor, în scopul prevenirii și vindecării acestora. 2 (Fam) Facultate în care se studiază medicina (1). 3 (Îs) ~ legală Știință care utilizează principiile și mijloacele medicinei (1) în sprijinul justiției. 4 (Îs) ~ veterinară Medicină (1) care studiază prevenirea și vindecarea bolilor animalelor. 5 (Îrg) Medicament. 6 (Îrg) Tratament.

MEDICÍNĂ, (2) medicini, s. f. 1. Știință care are ca obiect păstrarea și restabilirea sănătății și care studiază în acest scop procesele fizice, chimice și biologice ale vieții, structurile și funcțiile organismului, cauzele și mecanismele de producere a bolilor, precum și mijloacele de diagnosticare, tratare și prevenire a lor. ♦ Facultate în care se studiază medicina (1). 2. (Înv. și reg.) Medicament. – Din lat. medicina, (2) germ. Medizin, rus. medițina.

MEDICÍNĂ s. f. 1. Știință care studiază prevenirea și vindecarea bolilor, prin cunoașterea organismului și a funcțiunilor lui, a cauzelor care pot să-i tulbure funcționarea normală și a mijloacelor apte să împiedice și să înlăture tulburările atunci cînd ele s-au produs. Medicina, inspirîndu-se continuu de descoperirile făcute în domeniul celorlalte științe, va putea ușura marile mizerii care bîntuie umanitatea. MARINESCU, P. A. 69. 2. (Învechit și regional; și la pl. în forma medicini) Medicament. Te duci la doctorul orașului și trebuie să vină, numai medicinile ai să le plătești. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 129. Acum nu-i mai lucra nici o medicină, deprins fiind cu ele. NEGRUZZI, S. I 208.

MEDICÍNĂ s.f. Știință care studiază prevenirea și vindecarea bolilor. ♦ Instituție de învățământ superior în care se studiază această știință. ◊ Medicină veterinară = știință având drept obiect apărarea sănătății animalelor. [Gen. -nii. / < lat., it. medicina, cf. fr. médecine].

MEDICÍNĂ s. f. știință care studiază mijloacele de prevenire și tratare a bolilor. ♦ ~ veterinară = știință având drept obiect apărarea sănătății animalelor; ~ judiciară = ramură a medicinei care se ocupă cu efectuarea expertizelor și examenelor medicale pentru clarificarea unor cazuri de omor, de loviri etc. (< lat. medicina, germ. Medizin)

MEDICÍNĂ f. Știință care se ocupă cu studiul profilaxiei și tratării bolilor, ocrotirii și restabilirii sănătății omului. * ~ internă ramură a medicinei care se ocupă cu studierea și tratarea bolilor organelor interne. ~ judiciară (legală) ramură a medicinei care se ocupă cu efectuarea expertizelor și examenelor medicale pentru elucidarea faptelor într-un proces. ~ preventivă ramură a medicinei care studiază și aplică diferite metode de prevenire a bolilor. ~ veterinară medicină care studiază și tratează bolile animalelor. [G.-D. medicinei] /<lat. medicina

medicină f. arta de a căuta pe cei bolnavi.

*medicínă f., pl. e (lat. medicina [subînț. ars, artă], d. medicinus, de medic). Știința saŭ profesiunea de medic: student orĭ doctor în medicină, a profesa medicina. Sistemă medicală: medicina omeopatică. Medicină legală, care servește justițiiĭ și polițiiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!medici2 (medicament) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. medicinii/medicinei; pl. medicini/medicine

medici1 (știință) s. f., g.-d. art. medicinei

medicínă s. f., g.-d. art. medicínei; (medicamente) pl. medicíne/medicíni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEDICÍNĂ s. 1. medicină infantilă v. pediatre. 2. medicină veterinară = (rar) veterinărie.

MEDICÍNĂ s. v. doctorie, leac, medicament, medicație, remediu, tratament.

medici s. v. DOCTORIE. LEAC. MEDICAMENT. MEDICAȚIE. REMEDIU. TRATAMENT.

MEDICINĂ VETERINA s. (rar) veterinărie.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MEDICINĂ. Subst. Medicină, știință medicală; medicină populară; medicină generală; medicină internă; medicină judiciară. Medicină umană; medicină veterinară. Igienă; profilaxie; terapeutică, terapie. Alergologie; alopatie; balneologie; balneoterapie; cardiologie; chirurgie; dermatologie; farmacologie; farmacie; farmacodinamie; farmacoterapie; fiziopatologie; fizioterapie; ftiziologie; geriatrie; ginecologie; hematologie; homeopatie; laringologie; logopedie; neurologie, neuropatologie; obstetrică; oftalmologie; oncologie; ortopedie; osteologie; otorinolaringologie; pediatrie; psihiatrie; psihopatologie; radiologie; radioterapie; reumatologie; sexologie; stomatologie, dentistică; toxicologie; urologie; venerologie; virusologie. Doctor, medic. Institut de medicină; facultate de medicină; academie de medicină; student în medicină, medicinist; intern, extern. Adj. Medical, medicinal; medico-farmaceutic; medico-sanitar; medico-veterinar; medico-legal; medico-militar; igienic, de igienă; profilactic, preventiv; terapeutic; balneologic; cardiologic; dermatologic; farmacologic; fiziopatologic; fizioterapeutic; ginecologic; hematologic; homeopatic; laringologic; logopedic; neurologic; obstetric, obstetrical; oftalmologic, oculistic (neobișnuit); oncologic; ortopedic; osteologic; pediatric; psihiatric; psihopatologic; radiologic; reumatologic; stomatologic; toxicologic; urologic; virusologic. Vb. A trata, a îngriji, a cura, a aplica un tratament, a prescrie o cură. A opera, a face o operație. A prescrie o rețetă. A vindeca, a tămădui (pop.), a lecui, a pune pe picioare. V. doctor, instituții sanitare, însănătoșire, medicament, sănătate, tratament medical.

MEDICINĂ AERONAUTICĂ ramură a medicinei care se ocupă cu studiul fiziologiei și a fiziopatologiei zborului, a influențelor factorilor și a condițiilor de zbor asupra organismului uman, și cu selecția riguroasă a aviatorilor.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEDICÍNĂ s. f. 1. Știință care studiază prevenirea și vindecarea bolilor. S-au luat robi. . . 1 doctor de medicină. N. COSTIN, LET. II, 71/30, cf. LB. Dumnealui Cihac, doctorul medeținei și al hirurghiei. AR (1829), 282/36. La începutul veacului al noulea, arabii era familieri cu filosofia, matematica, medicina și istoria naturală a grecilor. CR (1 829), 2252/21. D. doctoru Ștefan Piscupescul a fost cel dintîi carele a alcătuit în limba românească carte de medicină pe care s-a ostenit a o da la lumină. ib. (1830), 3411/17, cf. NEGULICI. El trei lucruri iubea. . . Aste trei lucruri erau: poezia, medicina și mustețile sale. NEGRUZZI, S. I, 206, cf. COSTINESCU. Adîncit-am. . . tot ce e filosofie, Medicină, drept, știință. MACEDONSKI, O. I, 271. Medicina, inspirîndu-se continuu de descoperirile făcute în domeniul celorlalte științe, va putea ușura marile mizerii care bîntuie umanitatea. MARINESCU, P. A. 69. Pe măsură ce e mai cunoscut și mai căutat ca medic, e mai dezamăgit de medicină. DEMETRIUS, A. 344, cf. V. ROM. octombrie 1 954, 131. ◊ Medicină legală v. l e g a l. Medicină veterinară v. v e t e r i n a r. ♦ (Familiar) Facultate în care se studiază medicina (1) A dat examen de admitere la medicină. 2. (Învechit și regional) Doctorie, medicament ; tratament. Trăbuie această medițină sau leac mai din vreame a-l întrebuința. CALENDARIU (1814), 182/19. Lipsa de a lua medicine curățitoare. VASICI, M. I, 214/5. Lățindu-se colera în proporțiuni înfricoșate, gubernul a luat spre exterminarea ei toate măsurile posibile. . . : carantine, afumături, comisiuni de medici, diverse medicini. BARIȚIU, P. A. I, 573. Acum nu-i mai lucră nici o medicină, deprins fiind cu ele. NEGRUZZI, S. I, 208, cf. PONTBRIANT, D. Te duci la doctorul orașului și trebuie să vină, numai medicinile ai să le plătești. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 129. Am fost la apotecă și am întrebat despre medicina despre carea îmi scriseși. SBIERA, F. S. 272. El îi scrise ceva medicină, și se depărtă ridicînd din umeri. AGÎRBICEANU, L. T. 387, cf. ALRM I/I h 148. – Pl.: (2) medicini. – Și: (învechit) medițină, medecínă (I. IONESCU, F. 15/2, C. VÎRNAV, H. 57/17, CALENDAR 1862, 11), medețínă s. f. – Din lat. medicina, (2) germ. Medizin, rus. медицина. – Medecină < fr. médecine.

Intrare: medicină
medicină1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medici
  • medicina
plural
  • medicini
  • medicinile
genitiv-dativ singular
  • medicini
  • medicinii
plural
  • medicini
  • medicinilor
vocativ singular
plural
medicină2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medici
  • medicina
plural
  • medicine
  • medicinele
genitiv-dativ singular
  • medicine
  • medicinei
plural
  • medicine
  • medicinelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

medici, medicini / medici, medicinesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Știință care are ca obiect păstrarea și restabilirea sănătății și care studiază în acest scop procesele fizice, chimice și biologice ale vieții, structurile și funcțiile organismului, cauzele și mecanismele de producere a bolilor, precum și mijloacele de diagnosticare, tratare și prevenire a lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Medicina, inspirîndu-se continuu de descoperirile făcute în domeniul celorlalte științe, va putea ușura marile mizerii care bîntuie umanitatea. MARINESCU, P. A. 69. DLRLC
    • 1.1. Facultate în care se studiază medicina. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Medicină veterinară = știință având drept obiect apărarea sănătății animalelor. DN
      sinonime: veterinărie
    • 1.3. Medicină judiciară (sau legală) = ramură a medicinei care se ocupă cu efectuarea expertizelor și examenelor medicale pentru clarificarea unor cazuri de omor, de loviri etc. MDN '00
    • 1.4. Medicină internă = ramură a medicinei care se ocupă cu studierea și tratarea bolilor organelor interne. NODEX
    • 1.5. Medicină preventivă = ramură a medicinei care studiază și aplică diferite metode de prevenire a bolilor. NODEX
    • 1.6. Medicină infantilă = pediatrie. Sinonime
      sinonime: pediatrie
  • 2. învechit regional Doctorie, leac, medicament, medicație, remediu, tratament. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Te duci la doctorul orașului și trebuie să vină, numai medicinile ai să le plătești. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 129. DLRLC
    • format_quote Acum nu-i mai lucra nici o medicină, deprins fiind cu ele. NEGRUZZI, S. I 208. DLRLC
    • comentariu Numai acest sens are formă de genitiv-dativ și de plural medicini. DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.