Definiția cu ID-ul 1266121:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEDICÍNĂ s. f. 1. Știință care studiază prevenirea și vindecarea bolilor. S-au luat robi. . . 1 doctor de medicină. N. COSTIN, LET. II, 71/30, cf. LB. Dumnealui Cihac, doctorul medeținei și al hirurghiei. AR (1829), 282/36. La începutul veacului al noulea, arabii era familieri cu filosofia, matematica, medicina și istoria naturală a grecilor. CR (1 829), 2252/21. D. doctoru Ștefan Piscupescul a fost cel dintîi carele a alcătuit în limba românească carte de medicină pe care s-a ostenit a o da la lumină. ib. (1830), 3411/17, cf. NEGULICI. El trei lucruri iubea. . . Aste trei lucruri erau: poezia, medicina și mustețile sale. NEGRUZZI, S. I, 206, cf. COSTINESCU. Adîncit-am. . . tot ce e filosofie, Medicină, drept, știință. MACEDONSKI, O. I, 271. Medicina, inspirîndu-se continuu de descoperirile făcute în domeniul celorlalte științe, va putea ușura marile mizerii care bîntuie umanitatea. MARINESCU, P. A. 69. Pe măsură ce e mai cunoscut și mai căutat ca medic, e mai dezamăgit de medicină. DEMETRIUS, A. 344, cf. V. ROM. octombrie 1 954, 131. ◊ Medicină legală v. l e g a l. Medicină veterinară v. v e t e r i n a r. ♦ (Familiar) Facultate în care se studiază medicina (1) A dat examen de admitere la medicină. 2. (Învechit și regional) Doctorie, medicament ; tratament. Trăbuie această medițină sau leac mai din vreame a-l întrebuința. CALENDARIU (1814), 182/19. Lipsa de a lua medicine curățitoare. VASICI, M. I, 214/5. Lățindu-se colera în proporțiuni înfricoșate, gubernul a luat spre exterminarea ei toate măsurile posibile. . . : carantine, afumături, comisiuni de medici, diverse medicini. BARIȚIU, P. A. I, 573. Acum nu-i mai lucră nici o medicină, deprins fiind cu ele. NEGRUZZI, S. I, 208, cf. PONTBRIANT, D. Te duci la doctorul orașului și trebuie să vină, numai medicinile ai să le plătești. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 129. Am fost la apotecă și am întrebat despre medicina despre carea îmi scriseși. SBIERA, F. S. 272. El îi scrise ceva medicină, și se depărtă ridicînd din umeri. AGÎRBICEANU, L. T. 387, cf. ALRM I/I h 148. – Pl.: (2) medicini. – Și: (învechit) medițină, medecínă (I. IONESCU, F. 15/2, C. VÎRNAV, H. 57/17, CALENDAR 1862, 11), medețínă s. f. – Din lat. medicina, (2) germ. Medizin, rus. медицина. – Medecină < fr. médecine.