medicină s.f. I 1 (med.) medicină aeronautică = aeromedicină. Medicina aeronautică se ocupă cu studiul influenței zborului asupra organismului; medicină alternativă = medicină complementară. Medicina alternativă include homeopatia, osteopatia, acupunctura, reflexoterapia, masajul etc.; medicină complementară = medicină alternativă; medicină exotică = medicină tropicală. Medicina exotică studiază bolile caracteristice zonelor tropicale și subtropicale; medicină infantilă = pediatrie. Medicina infantilă se ocupă cu studiul și tratamentul bolilor la copii; medicină judiciară = medicină legală = <înv. > medicină polițienească. Medicina legală este specializată în efectuarea expertizelor și examenelor medicale necesare în clarificarea unor cazuri de omor, de loviri etc.; medicină ocupațională = medicina muncii; medicină perinatală = perinatologie. Medicina perinatală se ocupă cu studiul maladiilor care pot afecta fătul în perioada prenatală sau nou-născutul; medicină populară = medicină tradițională = etnoiatrie. Prin medicina populară sunt identificate, prevenite sau vindecate anumite boli; medicină tropicală = medicină exotică; (art.) medicina muncii = medicină ocupațională. Medicina muncii se ocupă cu studiul bolilor profesionale și cu metodele de prevenire a lor; (înv.) medicină polițienească v. Medicină judiciară. Medicină legală. 2 (stomat.) medicină dentară = odontologie, odontostomatologie. Medicina dentară se ocupă cu studiul bolilor dinților și cu tratamentul lor. 3 (med. vet.) medicină veterinară = zooiatrie, <înv.> veterinărie, <latin.; înv.) veterinarie. Medicina veterinară se ocupă cu studiul bolilor la animale, cu diagnosticarea și tratarea lor. (med., med. vet.; înv. și reg.) v. Medicație. Tratament. II (farm.; înv. și reg.) v. Doctorie. Medicament. Remediu.