remediu sn [At: INVĂȚĂTURĂ, 113/13 / V: (înv) remed, ~zie sf / Pl: ~ii / E: lat remedium, fr reméde] 1 Leac. 2 Mijloc de îndreptare sau de îmbunătățire a unei situații, a unei stări etc. Si: soluție.

REMEDIU, remedii, s. n. Mijloc de îmbunătățire sau de îndreptare a unei situații, a unei stări etc.; soluție. Iar remediile propuse de socialiști... au fost inspirate, în mare parte, de situația reală. IBRĂILEANU, SP. CR. 194. În loc de a păși pre calea prin care s-ar putea aduce un remediu la suferințele patriei, nu se ocupă decît d-a susține, d-a apăra unii pe o persoană, alții pe alta. La GHICA, A. 765. ♦ Leac, doctorie. Remediu contra gripei.

REMEDIU s.n. Leac, medicament. ♦ (Fig.) Mijloc de îndreptare a unei situații; soluție. [Pron. -diu. / < lat. remedium, cf. it. rimedio, fr. remède].

REMEDIU s. n. 1. leac, medicament. 2. (fig.) mijloc de îndreptare a unei situații, stări etc.; soluție. (< lat. remedium, fr. remède)

REMEDIU ~i n. 1) Substanță care previne, ameliorează sau tratează o boală; leac; medicament. 2) Mijloc de îmbunătățire a unei stări de lucruri. /<fr. remede, lat. remedium

remediu n. leac, mijloc de vindecare.

*remédiŭ n. (lat. remedium, remediŭ, d. mĕdéri, a vindeca, médicus, medic. V. reazem și rezem). Leac, medicament (maĭ mult fig.): avariția luĭ e fără remediŭ.

remed sn vz remediu

remezie sf vz remediu

remediu [diu pron. dĭu] s. n., art. remediul; pl. remedii, art. remediile (desp. -di-i-)

remediu [diu pron. dĭu] s. n., art. remediul; pl. remedii, art. remediile (-di-i-)

remediu s. n. [-diu pron. -diu], art. remediul; pl. remedii, art. remediile (sil. -di-i-)

remediu, -dii.

REMEDIU s. 1. v. doctorie. 2. v. soluție.

REMEDIU s. 1. (FARM.) doctorie, leac, medicament, (înv. și reg.) medicină, spițerie. (Un ~ eficace în diabet.) 2. soluție, (fig.) leac. (~ pentru îndreptarea unei situații.)

MEDICINA SOLA MISERARIUM OBLIVIO EST (lat.) singurul remediu al mizeriilor este uitarea – Publilius Syrus, „Sententiae”, 491.