2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDIÁN, -Ă, mediani, -e, adj. Care se află la mijloc; medial. ♦ Situat la mijlocul unei figuri geometrice. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui triunghi cu mijlocul laturii opuse vârfului. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. [Pr.: -di-an] – Din fr. médian, lat. medianus.

MEDIÁN, -Ă, mediani, -e, adj. Care se află la mijloc; medial. ♦ Situat la mijlocul unei figuri geometrice. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui triunghi cu mijlocul laturii opuse vârfului. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. [Pr.: -di-an] – Din fr. médian, lat. medianus.

median, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 91/12 / P: ~di-an / Pl: ~i, ~e / E: fr médian, lat medianus] 1-2 a, av Medial (1-2). 3 a Care împarte (un corp, o figură etc.) în două părți egale. 4 sf (Fiecare} dintre dreptele care unesc un vârf al unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. 5 sf Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse.

MEDIÁN, -Ă, mediani, -e, adj. Care e așezat la mijloc, mijlociu. ◊ Linie mediană = linie care împarte o figură în două părți de mărimi egale.

MEDIÁN, -Ă adj. Situat la mijloc, de la mijloc. ♦ (Mat.) Situat în mijlocul unei figuri geometrice. ◊ Linie mediană = linie care împarte o figură în două părți egale. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. [cf. fr. médian, lat. medianus].

MEDIÁN, -Ă I. adj. situat la mijloc; medial; (mat.) care împarte (un corp, o figură) în două părți egale. II. s. f. dreaptă care unește un vârf de triunghi cu mijlocul laturii opuse sau un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. (< fr. médian, lat. medianus)

MEDIÁN ~ă (~i, ~e) Care trece prin mijloc; care împarte ceva în două; medial. Nervura ~ă a frunzei. Linie ~ă. [Sil. -di-an] /<fr. médian, lat. medianus

median a. Anat. așezat la mijloc: vine mediane.

*medián, -ă adj. (lat. medianus, d. medium, mijloc). Situat în mijloc: linie mediană. Anat. Vine mediane, care-s la suprafața antebrațuluĭ, în număr de treĭ. S. f. Geom. Într’un triunghĭ, linia dreaptă care unește un vîrf al triunghĭuluĭ cu mijlocu laturiĭ opuse.

MEDIÁNĂ, mediane, s. f. Dreapta care unește unul dintre vîrfurile unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. ♦ Dreapta care unește un vîrf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse.

MEDIÁNĂ s.f. Dreaptă care unește un vârf de triunghi cu mijlocul laturii opuse. ♦ Dreaptă care unește un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. [Pron. -di-a-. / < fr. médiane, cf. lat. medianus – de mijloc].

MEDIÁNĂ ~e f. Dreaptă care unește vârful unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. [Sil. -di-an] /<fr. médian, lat. medianus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

median (desp. -di-an) adj. m., pl. mediani; f. media, pl. mediane

median (-di-an) adj. m., pl. mediani; f. mediană, pl. mediane

medián adj. m. (sil. -di-an), pl. mediáni; f. sg. mediánă, pl. mediáne

media (mat.) (desp. -di-a-) s. f., g.-d. art. medianei; pl. mediane

media (mat.) (-di-a-) s. f., g.-d. art. medianei; pl. mediane

mediánă s. f. (sil. -di-a-), g.-d. art. mediánei; pl. mediáne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEDIÁN adj. (rar) medial. (Poziție ~.)

MEDIAN adj. (rar) medial. (Poziție ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mediană, (Md), (engl.= median) parametru statistic utilizat în analiza granulometrică și calculat pe baza curbelor cumulative. Md este diametrul median corespunzător percentilului de 50 și evident dimensiunii granulelor față de care 50% sunt mai mari și 50% mai mici.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEDIAN, St. (An Com); Med/eanu și -ianu fam., (act.); u final provine din asimilarea cu sufixul -ianu, < subst. medean, variantă la maidan; Medienești s. 1606 (Cat mold I).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEDIAN, -Ă adj. Care se găsește la mijloc, medial; care împarte (un corp, o figură etc.) în două părți egale. Fața posterioară prezentează pe linia mediană protuberența occipitală esternă. KRETZULESCU, A. 91/12. Două are magnetice. . . sînt legate rigid pe linia mediană. CIȘMAN, FIZ. II, 367. Petale 5, cea mediană pintenată. ONCESCU, G. 11. Decasilabul împărțit în două părți egale de cezura mediană. L. ROM. 1 959, nr. 2, 61. ◊ (Adverbial) În partea centrală și estică, bazinul Babadagului este străbătut median de valea Slava Cerkeză. GEOLOGIA, 38. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vîrf al unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. Cf. DL. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vîrf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. Cf. DL. – Pronunțat: -di-an. – Pl.: mediani, -e. – Din fr. médian, lat. medianus.

Intrare: Median
Median nume propriu
nume propriu (I3)
  • Median
Intrare: median
median adjectiv
  • silabație: me-di-an info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • median
  • medianul
  • medianu‑
  • media
  • mediana
plural
  • mediani
  • medianii
  • mediane
  • medianele
genitiv-dativ singular
  • median
  • medianului
  • mediane
  • medianei
plural
  • mediani
  • medianilor
  • mediane
  • medianelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

median, mediaadjectiv

  • 1. Care se află la mijloc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Situat la mijlocul unei figuri geometrice. DEX '09 DEX '98 DN
      • 1.1.1. Linie mediană = linie care împarte o figură în două părți de mărimi egale. DLRLC DN
    • 1.2. (și) substantivat feminin Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui triunghi cu mijlocul laturii opuse vârfului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. (și) substantivat feminin Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.