MEDIAN, -Ă adj. Care se găsește la mijloc, medial; care împarte (un corp, o figură etc.) în două părți egale. Fața posterioară prezentează pe linia mediană protuberența occipitală esternă. KRETZULESCU, A. 91/12. Două are magnetice. . . sînt legate rigid pe linia mediană. CIȘMAN, FIZ. II, 367. Petale 5, cea mediană pintenată. ONCESCU, G. 11. Decasilabul împărțit în două părți egale de cezura mediană. L. ROM. 1 959, nr. 2, 61. ◊ (Adverbial) În partea centrală și estică, bazinul Babadagului este străbătut median de valea Slava Cerkeză. GEOLOGIA, 38. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vîrf al unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. Cf. DL. ♦ (Substantivat, f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vîrf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. Cf. DL. – Pronunțat: -di-an. – Pl.: mediani, -e. – Din fr. médian, lat. medianus.